România a trecut, pentru prima oară, peste plafonul de 60% din PIB la datoria publică, criteriu fixat prin Tratatul de la Maastricht. Atât Eurostat, cât și Ministerul Finanțelor confirmă depășirea, iar economistul Cristian Socol atrage atenția că țara intră într-un regim de supraveghere fiscală mai riguros, pe fondul unei creșteri accelerate a îndatorării.

Potrivit datelor citate de Socol, datoria guvernamentală a ajuns la 60,1% din PIB în evaluarea Eurostat și la 60,2% din PIB în cea a Ministerului Finanțelor. Diferența de zecimale nu schimbă fondul: pragul european a fost depășit, iar consecințele se văd deja în modul în care vor fi judecate finanțele publice ale României.

Cât de repede crește datoria statului

În ultimul an, datoria administrației publice s-a majorat cu 158,3 miliarde de lei, conform Ministerului Finanțelor. Ritmul mediu echivalează cu aproximativ 434 de milioane de lei pe zi — adică aproape 5.000 de lei pe secundă. Cifrele arată nu doar un stoc mai mare de datorie, ci o dinamică greu de stăpânit pe termen scurt.

Eurostat plasează România pe locul al patrulea în Uniunea Europeană la creșterea datoriei ca pondere în PIB în primul trimestru din 2026 față de același interval din 2025. Poziția confirmă că problema nu e doar un prag atins întâmplător, ci o tendință de îndatorare mai rapidă decât la majoritatea statelor membre.

Ce înseamnă depășirea criteriului de la Maastricht

Cristian Socol subliniază că trecerea peste 60% din PIB activează o analiză tehnică mai atentă a sustenabilității datoriei. Criteriul face parte din setul de reguli fiscal-bugetare europene folosite pentru a evalua sănătatea finanțelor publice. România se află deja în procedura de deficit excesiv, după ce a depășit plafonul de 3% din PIB la deficit, astfel că o a doua abatere de la regulile europene îngustează marja de manevră a guvernului.

“

Ce reprezintă asta efectiv pentru România, aflată deja în procedura de deficit bugetar excesiv pentru depășirea pragului de deficit 3% din PIB? Că vom fi analizați tehnic și mai riguros, că vom fi mai strict monitorizați și că respectarea țintelor de deficit/datorie angajate în Planul Național Bugetar Structural 2025-2031 devine și mai stringentă!

Planul Național Bugetar Structural pe intervalul 2025-2031 conține angajamentele față de Comisia Europeană privind reducerea deficitului și ținerea datoriei sub control. În lectura economistului, țintele din acest document nu mai sunt doar obiective de negociat, ci repere pe care Bruxelles le va urmări mai îndeaproape.

Obligații legale și măsuri deja aplicate

Depășirea pragului de 60% nu e doar un semnal de la instituțiile europene. Articolul 13 din Legea responsabilității fiscale obligă Ministerul Finanțelor să prezinte un raport care să justifice creșterea datoriei și să propună măsuri pentru menținerea indicatorului la un nivel sustenabil. Printre direcțiile menționate de lege se numără înghețarea cheltuielilor totale cu salariile din sectorul public și a celor cu asistența socială din sistemul public.

O parte din aceste corecții sunt deja în vigoare. Socol notează că salariile din sectorul public și pensiile au fost înghețate și califică pachetul drept cea mai dură corecție din UE, cu povară așezată pe categoriile vulnerabile. Formularea lui subliniază un dezechilibru de distribuție a costurilor: ajustarea fiscală lovește venituri fixe, în timp ce datoria a continuat să crească în ritm alert.

“

Măsuri de corecție sunt implementate deja. România implementează cea mai dură corecție din UE, cu povară pusă pe cei vulnerabili. Salariile din sectorul public și pensiile au fost deja înghețate.

Ce urmează pentru finanțele publice

În perioada următoare, Ministerul Finanțelor trebuie să documenteze cauzele creșterii datoriei și să propună un program de menținere a indicatorului pe o traiectorie sustenabilă. În paralel, respectarea țintelor din Planul Național Bugetar Structural 2025-2031 devine testul practic al capacității guvernului de a reduce deficitul fără a adânci și mai mult presiunea pe salarii și pe asistența socială.

Pentru contribuabili, miza e dublă: pe de o parte, costul serviciului datoriei consumă resurse care altfel ar putea merge spre investiții sau servicii; pe de altă parte, un regim de monitorizare mai strict limitează spațiul pentru politici expansioniste. Cifrele din primul trimestru din 2026 arată că dinamica îndatorării nu s-a temperat de la sine — iar depășirea pragului de 60% transformă o problemă de contabilitate publică într-o constrângere politică și socială pe termen mediu.