Premierul Ilie Bolojan este acuzat că prezintă o scădere a deficitului bugetar pe care opoziția o consideră cosmetizată. Fostul ministru al Muncii Marius Budăi (PSD) susține că, în spatele cifrelor anunțate pentru primele șapte luni din 2026, stau facturi neachitate și plăți amânate, nu o redresare reală a finanțelor publice.
Publicitate
Citește în 60 de secunde
Nu ai timp de tot articolul? Generăm pentru tine un rezumat scurt în 3-4 propoziții, pe înțelesul oricui.
Funcție beta · 1 utilizare pe zi pentru fiecare cititor. Limita va crește curând.
Într-un mesaj publicat pe Facebook pe 14 septembrie 2026, social-democratul compară execuția bugetară din acest an cu cea din 2025 și respinge ideea că diferența ar marca o performanță de guvernare. Potrivit lui Budăi, calendarul fiscal nu se oprește la finalul lunii iulie, iar datoriile rămân, indiferent cum sunt prezentate în rapoartele de la Palatul Victoria.
De la 76,4 miliarde la 48 de miliarde de lei
Budăi pune față în față două valori: deficitul din primele șapte luni ale lui 2025, de 76,4 miliarde de lei, și cel din aceeași perioadă a lui 2026, de 48 de miliarde de lei. Scăderea ar arăta bine pe hârtie, argumentează el, doar dacă anul s-ar încheia după șapte luni și dacă toate obligațiile statului ar fi fost deja decontate.
Domnul Bolojan a găsit, în sfârșit, rețeta prin care România iese din criză: nu rezolvi deficitul, doar amâni ziua în care trebuie să-l recunoști.
Fostul ministru adaugă că execuția bugetară nu se oprește acolo unde se oprește prezentarea de la Palatul Victoria. În lipsa unei reacții oficiale a Guvernului pe fondul acestor acuzații, rămân în discuție tocmai elementele pe care Budăi le invocă: volumul plăților restante și momentul în care acestea vor apărea în conturi.
Facturi amânate și programul Anghel Saligny
Nucleul atacului vizează modul de plată al lucrărilor făcute pentru stat. Budăi afirmă că o parte dintre facturi, inclusiv cele legate de proiecte derulate prin programul Anghel Saligny, nu au fost stinse, deși lucrările ar fi fost executate. Firmele ar continua să suporte salarii, taxe, rate și furnizori, în timp ce plata de la buget ar fi amânată.
Facturile nu au dispărut. Doar au fost puse la coadă. Firmele care au lucrat pentru statul român — inclusiv prin programe precum Anghel Saligny — încă așteaptă banii datorați.
Mecanismul descris de social-democrat este unul contabil simplu, în formularea sa: dacă plata nu e făcută, suma nu apare imediat la cheltuieli, iar deficitul raportat arată mai bine. El numește guvernul „Guvernul Minus” și vorbește despre o strategie în care amânarea e mai convenabilă politic decât recunoașterea integrală a obligațiilor în execuție.
Mesajul nu aduce un inventar public al arieratelor pe ministere sau pe programe. Nu sunt oferite liste de contracte, termene depășite sau volume exacte pe Anghel Saligny. Acuzația rămâne grea ca miză politică, dar fără o radiografie pe documente deschise care să poată fi verificată independent din acest schimb de replici.
Locuri de muncă, PNRR și procese pierdute
Budăi leagă bilanțul de alte costuri pe care le pune pe seama deciziilor de la guvernare. Menționează 63.000 de locuri de muncă dispărute, sume pe care statul le-ar avea de plată după procese pierdute definitiv și fonduri din PNRR pe care le consideră compromise. Fiecare post tăiat, scrie el, înseamnă o familie cu venit mai mic și încasări mai slabe la impozite și contribuții.
În aceeași intervenție, social-democratul leagă deficitul „redus” de un PIB care, în lectura sa, scade puternic în raport cu alte state europene, de investiții care se diluează după epuizarea banilor europeni și de presiunea mutată către profesori, medici și antreprenori. Sunt afirmații de tribună politică, formulate fără ca mesajul să detalieze seriile de date sau sursele de comparabilitate europeană.
România nu are nevoie de un contabil care ascunde bine cifrele. Are nevoie de un guvern care le rezolvă.
Ce rămâne în picioare după atacul PSD
Dincolo de tonul polemic, disputa se rotește în jurul unei întrebări de fond: cât din scăderea de deficit e plată efectivă a facturilor și cât e amânare. Cifrele brute invocate — 76,4 miliarde versus 48 de miliarde — sunt instrumentul central al atacului. Interpretarea lor ca „miracol fiscal” sau ca exercițiu de imagine depinde tocmai de stocul de plăți neefectuate, pe care mesajul PSD îl invocă, dar nu îl cuantifică exhaustiv.
Pentru un premier venit din zona PNL și asociat politic cu un discurs de austeritate și ordine bugetară, acuzația lovește exact în capitalul de credibilitate pe care guvernarea îl afișează. Budăi, la rândul său, vorbește din opoziție, ca fost demnitar PSD, într-un schimb clasic de responsabilitate: guvernul ar amâna nota de plată, iar costul ar cădea pe firme și angajați.
Până la o situație oficială a arieratelor pe programele menționate, a plăților restante din Anghel Saligny și a unui răspuns pe fond din partea Executivului, cifrele de deficit pe șapte luni rămân un teren de conflict politic. Următorul test e execuția pe restul anului 2026: acolo vor apărea, sau nu, facturile pe care PSD pretinde că guvernul Bolojan le-a așezat la coadă.
Laura Țăran
Laura Țăran s-a născut și a crescut în Oradea, orașul despre care scrie astăzi cu drag. A absolvit Facultatea de Litere a Universității din Oradea, specializarea română–engleză, și mult timp a crezut că drumul ei e undeva prin edituri sau la catedră. Pasiunea pentru scris și curiozitatea față de ce se întâmplă în jurul ei au adus-o, până la urmă, în presa locală. Nu are studii de jurnalism — învață meseria pe teren, articol cu articol — dar compensează prin grijă pentru cuvânt și pentru informația verificată. Scrie despre oameni și evenimente simplu și clar, fără înflorituri. Poate fi contactată pentru sesizări sau sugestii de subiecte.
