Într-o analiză recentă publicată sub formă de comunicat de presă, Mihail Neamțu, președintele Comisiei de Cultură din Camera Deputaților, abordează o temă sensibilă în spațiul politic românesc: raportul dintre identitatea etnică a unui demnitar și responsabilitatea acestuia față de statul pe care îl reprezintă. Punctul de plecare al reflecției sale este o declarație controversată a unui oficial UDMR, care și-a justificat anumite afirmații prin formula „Eu sunt ungur”.
Neamțu susține că această abordare trădează o înțelegere greșită a mandatului public. În viziunea sa, identitatea etnică nu ar trebui să funcționeze ca o formă de imunitate morală sau ca o „absolvire de consecințe” în fața opiniei publice. Autorul subliniază că, odată ce o persoană ocupă o funcție în Guvernul României, obligația principală devine servirea interesului național, indiferent de rădăcinile culturale sau etnice ale individului respectiv.
Conceptul de națiune civică versus izolare etnică
Un pilon central al argumentației lui Mihail Neamțu este promovarea modelului de națiune civică. Acesta descrie România ca pe o comunitate politică în care cetățeni de diverse etnii — români, maghiari, sași, evrei sau armeni — au contribuit istoric la dezvoltarea civilizației comune. În acest context, demnitarul nu reprezintă doar un grup etnic, ci întregul ansamblu de cetățeni care compun statul.
Publicitate
„Noi credeam că demnitarii unui stat european slujesc o națiune civică”, afirmă Neamțu, subliniind că încercarea de a folosi apartenența etnică drept paravan pentru un limbaj sau un comportament inadecvat subminează însăși ideea de coeziune statală. Autorul consideră că o astfel de atitudine creează o prăpastie între identitatea personală și datoria publică, transformând etnicitatea într-o scuză pentru lipsa de respect față de instituții.
Interesul național ca obiectiv strategic suveran
Articolul definește interesul național ca fiind un ansamblu de obiective strategice — militare, economice și culturale — care depășesc durata unui mandat politic trecător. Neamțu argumentează că aceste obiective aparțin statului suveran și nu pot fi subordonate intereselor de partid sau asociațiilor etnice. Atunci când un oficial public recurge la un limbaj vulgar sau la gesturi de dispreț, acesta nu doar că își compromite funcția, ci aduce atingere demnității naționale.
Dacă un oficial crede că etnicitatea îl absolvă de răspundere față de mandatul public, atunci problema nu mai e de vocabular. Greșită, din capul locului, e însăși concepția domniei sale.
În final, analiza pledează pentru o selecție mai riguroasă a liderilor politici, bazată pe atașamentul față de valorile statului și pe capacitatea de a trata funcția publică cu rigoarea necesară. Mihail Neamțu face apel la un „popor lucid”, capabil să aleagă reprezentanți care să onoreze patrimoniul și demnitatea țării, în locul celor care folosesc discursul identitar pentru a masca deficiențe de conduită sau de viziune politică.
Corina Daniliuc
Corina Daniliuc este originară din Marghita, județul Bihor, și cunoaște bine atât viața de oraș, cât și pe cea din localitățile mai mici ale județului. A studiat Administrație publică la Universitatea din Oradea, așa că e obișnuită să citească documente, hotărâri și bugete — un obicei care o ajută acum în redacție. Nu a făcut jurnalism la facultate, dar preferă oricum să lase faptele să vorbească în locul opiniilor. Încearcă mereu să explice pe scurt ce înseamnă o știre pentru omul obișnuit și evită concluziile pripite. E atentă la surse și verifică de două ori înainte să publice. Deschisă la ponturi despre subiecte de interes public din județ.
