Dublu joc la Bruxelles: UE a pompat 6 miliarde de euro în gazul rusesc în prima jumătate din 2026

În ciuda discursurilor oficiale despre independența energetică și sancțiunile impuse Moscovei, Uniunea Europeană a stabilit un nou record de importuri de gaz natural lichefiat (GNL) din Rusia în primele șase luni ale anului 2026. Datele furnizate de firma de analiză Kpler și organizația Urgewald arată o realitate cinică: Europa a achiziționat aproape întreaga producție a instalației rusești Iamal din Arctica.

Factura plătită de statele membre se ridică la aproximativ 6 miliarde de euro, bani care ajung direct în bugetul de război al lui Vladimir Putin. Această sumă reprezintă o creștere de 18% față de aceeași perioadă a anului trecut, demontând retorica oficială de la Bruxelles privind „dărâmarea fundațiilor economiei rusești”.

Cine sunt principalii clienți ai Kremlinului

Analiza arată că trei țări europene domină clasamentul importurilor, în timp ce livrările rusești către Asia au scăzut dramatic, semn că Moscova și-a găsit în Europa un client mai mult decât dispus să plătească.

• Franța: 3,6 milioane de tone;
• Belgia: 2,9 milioane de tone;
• Spania: 2,7 milioane de tone.

Un rol strategic în acest circuit îl joacă portul belgian Zeebrugge, care servește drept placă turnantă pentru distribuția gazului rusesc pe continent. De aici, gazul este pompat inclusiv către Germania, care, deși declară că a renunțat la energia rusească, își acoperă indirect o parte din necesar prin conductele care vin din Belgia și Olanda.

O farsă politică pe spatele Ucrainei

Situația actuală este descrisă de analiștii internaționali drept o contradicție morală profundă. În timp ce statele membre aprobă pachete de ajutor militar de miliarde de euro pentru ca Ucraina să se poată apăra, aceleași guverne trimit sume colosale către Moscova.

“

Cu o mână înarmăm victima și cu cealaltă plătim agresorul. Aceasta nu este o politică. Este o farsă.

Deși UE a convenit interzicerea importurilor de gaze lichefiate din Rusia, măsura nu va intra pe deplin în vigoare decât în 2027. Până atunci, achizițiile continuă la niveluri record. Argumentul că Europa nu poate supraviețui fără gazul rusesc a expirat, având în vedere că volumele actuale reprezintă mai degrabă o alegere economică pentru un preț mai mic, decât o necesitate vitală.

În contextul în care dronele rusești au început să încalce frecvent spațiul aerian al unor țări membre NATO, precum România sau Polonia, finanțarea continuă a regimului de la Kremlin prin achiziții de energie ridică semne de întrebare majore asupra seriozității cu care este tratată securitatea europeană.