Relația dintre România și Republica Moldova traversează un moment de criză de autoritate, în care statul român pare incapabil să își exercite influența culturală și politică la Chișinău. Analistul Dan Dungaciu subliniază că instituțiile moldovenești au început să afișeze o atitudine ostilă față de București, ignorând parteneriatul strategic.

Discuția despre răceala instituțională a pornit de la gesturi simbolice, dar relevante, precum votul de la Eurovision, care a scos la iveală o discrepanță majoră între preferințele publicului din Moldova și deciziile juriilor oficiale. În timp ce cetățenii de peste Prut votează constant pentru România, structurile statului moldovean par să urmeze o altă agendă.

Instituții cu agendă anti-românească

Potrivit sociologului, problema nu este una izolată, ci reflectă o stare de fapt în aparatul administrativ de la Chișinău. Deși România oferă sprijin financiar și logistic masiv, acest lucru nu se traduce într-o loialitate politică sau într-o aliniere a valorilor la nivelul decidenților moldoveni.

“

România nu reușește să se impună nici măcar în fața Republicii Moldova. Instituțiile își arată pe față anti-românismul, iar acest lucru ar trebui să dea de gândit diplomației de la București.

Această situație este pusă pe seama unei lipse de strategie pe termen lung a guvernanților români, care au acceptat condiționalitățile impuse de Bruxelles fără a negocia un rol de lider regional. În loc să fie principalul vector de influență, România a devenit un simplu finanțator care nu primește recunoaștere instituțională.

Birocrația UE și diluarea identității

Analiza evidențiază și rolul Uniunii Europene în această ecuație. Directivele și cerințele venite de la Bruxelles tind să uniformizeze relațiile bilaterale, transformând legătura specială dintre cele două state într-o simplă interacțiune administrativă, lipsită de componenta identitară comună.

• Lipsa de reacție a Ministerului Afacerilor Externe față de derapajele de la Chișinău.
• Eșecul proiectelor culturale care ar trebui să lege cele două maluri ale Prutului.
• Dependența Moldovei de fondurile UE, care eclipsează ajutorul direct oferit de România.
• Creșterea influenței altor actori regionali în detrimentul intereselor românești.

În concluzie, Dan Dungaciu consideră că fără o schimbare radicală de paradigmă, în care Bucureștiul să ceară respect în schimbul sprijinului acordat, influența românească în Republica Moldova va continua să scadă, lăsând loc unor curente politice care nu sunt favorabile unirii sau colaborării strânse.