Evreii din Oradea, de la Nagyvárad la ghetoul din 1944

În primăvara lui 1944, aproximativ 27.000 de evrei din Oradea și aproape 8.000 din localitățile din jur au fost închiși în două ghetouri, apoi deportați cu trenul la Auschwitz-Birkenau. Ghetoul de la Oradea a fost cel mai mare din Transilvania de Nord și al doilea ca mărime din Ungaria acelor ani, după cel din Budapesta. Puțini s-au mai întors. Textul de mai jos reface, pe surse istorice și muzeale, drumul comunității: de la primele familii așezate în Nagyvárad, cum se numea orașul în maghiară, la orașul de la 1900, la care evreii au contribuit din plin, și la cele câteva săptămâni din mai–iunie 1944 în care această comunitate a fost distrusă.

Cum s-a format comunitatea evreiască din Oradea

Muzeul de Istorie a Evreilor din Oradea așază începutul comunității organizate în 1722, iar primul cartier evreiesc, în Subcetate, în 1792. O asociație funerară și de ajutor, chevra kadișa („societatea sfântă”), este atestată din 1735. Prima sinagogă a fost ridicată în 1803, în Velența, iar a doua tot acolo, în 1851, pe locul unde se află azi aripa nouă a Maternității, potrivit Fundației Oradea Heritage.

Multă vreme, evreii au avut voie să facă negoț în restul orașului doar ziua și trebuiau să se întoarcă seara în cartierul lor. Restricția a căzut în 1835, când li s-a permis să locuiască oriunde în oraș. În 1870, comunitatea s-a despărțit în două, ca în tot iudaismul din Ungaria: o comunitate ortodoxă și una „congresistă”, numită ulterior neologă, adică reformată.

Orașul de la 1900 și sinagogile care au rămas

Despărțirea din 1870 a lăsat orașului două mari lăcașuri de cult, încă în picioare:

• Sinagoga Neologă Sion, de pe malul Crișului Repede (strada Independenței nr. 22). Piatra de temelie a fost pusă pe 9 aprilie 1877, iar inaugurarea a avut loc pe 24 septembrie 1878. Proiectul i-a aparținut lui Dávid Busch, inginerul-șef al orașului, iar construcția a fost condusă de Kálmán Rimanóczy senior. Clădirea, în stil neomaur, are circa 1.000 de locuri. După restaurare, a devenit spațiu pentru expoziții, concerte și alte evenimente culturale.
• Sinagoga Mare Ortodoxă, de pe strada Mihai Viteazul nr. 4, din 1890. În jurul ei s-a construit, în câțiva ani, un adevărat cartier al instituțiilor comunității ortodoxe: sediul administrativ, baia rituală, abatorul cușer de păsări, școala elementară de băieți (1891) și cea de fete (1897).
• Sinagoga Aachvas Rein, ultima ridicată în Oradea în perioada interbelică, în 1926. Azi găzduiește Muzeul de Istorie a Evreilor.

La începutul secolului XX, evreii orădeni erau comercianți, industriași, avocați, medici, tipografi, funcționari. Muzeul acordă un spațiu aparte familiei de tipografi Sonnenfeld. Potrivit Muzeului Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord, în 1944 evreii reprezentau aproape 30% din populația orașului.

1940–1944: Oradea sub administrație maghiară

Prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, Transilvania de Nord, inclusiv Oradea, a trecut la Ungaria. Au urmat legile antievreiești ungare, excluderea din profesii și detașamentele de muncă forțată pentru bărbați.

Ritmul s-a schimbat brusc după 19 martie 1944, ziua în care armata germană a ocupat Ungaria. Cronologia publicată pe baza surselor istorice arată, pentru Oradea:

• din 19 martie 1944, evreilor li se interzice să părăsească orașul;
• din 5 aprilie 1944, steaua galbenă devine obligatorie;
• la începutul lui aprilie, magazinele evreiești sunt închise și sigilate, iar averile sunt sechestrate;
• la 3 mai 1944, la ora 17, începe strângerea în ghetouri, în aceeași zi cu celelalte orașe mari din Transilvania de Nord.

Ghetoizarea și deportarea au fost organizate de autoritățile ungare (administrație, jandarmerie, căi ferate), împreună cu un grup de ofițeri SS germani, specialiști în „soluția finală”.

Ghetoul din mai 1944

La Oradea au fost, de fapt, două ghetouri:

• ghetoul mare, pentru evreii din oraș, în jurul Sinagogii Mari Ortodoxe și al Pieței Mari (azi Piața 1 Decembrie), în cel mai sărac și mai aglomerat cartier evreiesc. Aici au fost aduși aproximativ 27.000 de oameni;
• ghetoul mic, în zona Pieței Cazărmii, pe lângă depozitul de cherestea Mezei, pentru aproape 8.000 de evrei din satele și orășelele din jur (inclusiv din zonele Aleșd, Marghita, Săcueni, Salonta, Valea lui Mihai, Cefa, dar și din localități care azi sunt în Ungaria). Majoritatea au stat sub cerul liber până la deportare.

Ghetoul era împrejmuit cu un gard de scânduri de peste doi metri, iar tentativa de evadare se pedepsea cu împușcarea. În ghetoul mare stăteau câte 14–15 oameni într-o cameră. Autoritățile locale tăiau des curentul și apa. În fabrica de bere Dreher, de lângă ghetou, jandarmeria a organizat un birou de anchetă, cunoscut drept „Monetăria”, unde oamenii erau torturați ca să spună unde și-au ascuns banii sau bunurile. Ancheta era condusă de locotenent-colonelul de jandarmi Péterffy Jenő. Consiliul Evreiesc impus de autorități era condus de Sándor Leitner, liderul comunității ortodoxe, care a fost el însuși torturat.

Deportarea la Auschwitz-Birkenau

Trenurile au plecat spre Auschwitz-Birkenau prin Košice (Kassa), unde garniturile erau predate escortei germane. Primul transport i-a luat pe oamenii din ghetoul de lângă depozitul Mezei. Muzeul Virtual al Holocaustului din Nordul Transilvaniei dă următoarele date și cifre pentru plecările din Oradea:

• 23 mai 1944 – 3.110 persoane;
• 25 mai – 3.148;
• 28 mai – 3.227;
• 29 mai – 3.166;
• 30 mai – 3.187;
• 31 mai – 3.073;
• 1 iunie – 3.059;
• 3 iunie – 2.972;
• 5 iunie – 2.527;
• un ultim tren a trecut prin gara din Košice pe 27 iunie 1944, cu 2.819 persoane.

Sursele nu se suprapun perfect. Muzeul virtual vorbește de aproximativ 35.000 de oameni, în 10 transporturi. Lucrările istoricului Randolph L. Braham, preluate și de alte sinteze, numără nouă transporturi și un total de 27.215 deportați. Tot după Braham, trenul din 27 iunie i-a dus pe evreii din partea Bihorului care rămăsese în Ungaria după Trianon (din localități precum Derecske și Konyár), aduși la Oradea pe 16–17 iunie. Diferențele țin de ce se numără (doar orașul sau și împrejurimile, cu sau fără ultimul tren) și de documentele păstrate. Listele nominale ale deportaților au fost distruse, iar numele cunoscute azi au fost adunate după război, din mărturii.

La Auschwitz-Birkenau, cei mai mulți au fost uciși la sosire. După război s-a întors doar o mică parte. Istoricul Antonio Faur spunea, la o comemorare din Oradea, că dintre cei aproximativ 30.000 de evrei deportați din oraș „nici 10% nu s-au mai întors”. Un număr exact al supraviețuitorilor nu am găsit într-o sursă oficială.

Éva Heyman, fata care a ținut un jurnal în ghetou

Éva Heyman avea 13 ani în 1944. A ținut un jurnal în lunile dinaintea ghetoului și în ghetou, până la deportare. A fost ucisă la Auschwitz. Mama ei a recuperat jurnalul după război și l-a publicat la Budapesta, în 1948. Cartea a fost tradusă ulterior, inclusiv în română, cu titlul „Am trăit atât de puțin”. Din cauza lui, Éva e numită uneori „Anne Frank a Oradiei”.

În Parcul Nicolae Bălcescu, locul din care evreii din Oradea și din Bihor au fost urcați în vagoane, a fost dezvelit în octombrie 2015 un memorial dedicat copiilor și adolescenților evrei uciși în Holocaust. Statuia, în mărime naturală, o înfățișează pe Éva Heyman.

Ce poți vizita azi în Oradea

• Muzeul de Istorie a Evreilor, în Sinagoga Aachvas Rein, inaugurat pe 5 decembrie 2018. Parterul prezintă istoria comunității (1722, Subcetate, despărțirea din 1870, epoca de la 1900), iar etajul e dedicat Holocaustului: legile antievreiești, regulamentul ghetoului, steaua galbenă, documente din detașamentele de muncă, numele celor dispăruți scrise pe pereți și pe treptele de piatră. Tot aici sunt prezentate povestea Évei Heyman și cea a supraviețuitoarei Tereza Mózes.
• Sinagoga Neologă Sion, strada Independenței nr. 22, folosită acum pentru expoziții și concerte.
• Sinagoga Mare Ortodoxă, strada Mihai Viteazul nr. 4. În curte se află Monumentul Holocaustului, din marmură neagră, dedicat membrilor comunității ortodoxe uciși în lagăre. Grupurile organizate pot vizita interiorul la cererea Comunității Evreilor din Oradea.
• Memorialul Évei Heyman, în Parcul Nicolae Bălcescu.

Programul și prețurile muzeului și ale sinagogilor nu le-am găsit publicate într-o formă pe care să o putem confirma pentru octombrie 2026. Înainte de vizită, verifică pe visitoradea.com sau pe site-ul Oradea Heritage.

De ce Ziua Holocaustului e pe 9 octombrie

Prin Hotărârea de Guvern nr. 672 din 5 mai 2004, la propunerea Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România (condusă de Elie Wiesel), ziua de 9 octombrie a fost declarată Ziua Holocaustului în România. Data marchează începutul deportărilor evreilor din Bucovina și Basarabia în Transnistria, în 1941, de către regimul Antonescu, potrivit Ministerului Culturii și Ministerului Afacerilor Externe.

Deportarea evreilor din Oradea ține de altă istorie, dar de aceeași crimă: în 1944, orașul era sub administrație ungară, iar trenurile au fost organizate de autoritățile ungare împreună cu cele germane. Ministerul Culturii descrie ziua de 9 octombrie ca pe un moment în care sunt comemorate victimele evreiești și rome ucise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Întrebări scurte

Câți evrei au fost deportați din Oradea în 1944?

Sursele dau cifre între circa 27.000 (Randolph L. Braham, nouă transporturi) și circa 35.000 (Muzeul Virtual al Holocaustului din Nordul Transilvaniei, zece transporturi, inclusiv evreii aduși din împrejurimi).

Când a fost înființat ghetoul din Oradea?

Strângerea evreilor în ghetou a început pe 3 mai 1944, la ora 17. Primul tren a plecat pe 23 mai, iar ultimul a trecut prin Košice pe 27 iunie 1944.

Unde a fost ghetoul din Oradea?

Ghetoul mare a fost în jurul Sinagogii Mari Ortodoxe și al Pieței 1 Decembrie de azi. Ghetoul mic, pentru evreii din împrejurimi, a fost în zona Pieței Cazărmii, lângă depozitul de cherestea Mezei.

Cine a organizat deportarea evreilor din Oradea?

Autoritățile ungare care administrau atunci Transilvania de Nord (administrația, jandarmeria, căile ferate), împreună cu ofițeri SS germani.

De ce e Ziua Holocaustului pe 9 octombrie?

Pentru că pe 9 octombrie 1941 au început deportările evreilor din Bucovina și Basarabia în Transnistria. Data a fost stabilită prin HG nr. 672/2004.

Unde aflu mai multe despre istoria evreilor în Oradea?

La Muzeul de Istorie a Evreilor, din Sinagoga Aachvas Rein, și la memorialul Évei Heyman din Parcul Nicolae Bălcescu.

Surse

• Muzeul Virtual al Holocaustului din Nordul Transilvaniei, „Ghetoul din Oradea, județul Bihor” (date și cifre ale transporturilor): https://holocausttransilvania.ro/ro/exhibits/show/ghetouri-si-lagare/ghetou-oradea
• Muzeul Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord, pagina despre ghetoul din Oradea (două ghetouri, districtele de proveniență, Monetăria, Consiliul Evreiesc): https://www.holocaustmuseum.ro/ghetouri/oradea/
• Muzeul Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord, cronologie 1944: http://www.mmhtn.org/crono.php
• Wikipedia, „Oradea ghetto” (punct de plecare; transporturile după Randolph L. Braham, „The Politics of Genocide”): https://en.wikipedia.org/wiki/Oradea_ghetto
• Wikipedia, „Ghetoul din Oradea” (punct de plecare; cronologia măsurilor din martie–mai 1944, localizarea ghetoului): https://ro.wikipedia.org/wiki/Ghetoul_din_Oradea
• Visit Oradea, Muzeul de Istorie a Evreilor (inaugurare 5.12.2018, 1722, Subcetate 1792, Éva Heyman): https://www.visitoradea.com/en/what-to-see/museum-of-jewish-history
• Oradea Heritage, Sinagoga Neologă Sion: https://www.oradeaheritage.ro/sinagoga-neologa-sion/ și „140 de ani de la inaugurarea Sinagogii Sion”: https://www.oradeaheritage.ro/140-ani-de-la-inagurarea-sinagogii-sion/
• Oradea Heritage, Sinagoga Mare Ortodoxă: https://www.oradeaheritage.ro/sinagoga-mare-ortodoxa/
• Oradea Heritage, Sinagoga Aachvas Rein: https://www.oradeaheritage.ro/the-aachvas-rein-synagogue/
• Crișana, dezvelirea memorialului Évei Heyman din Parcul Nicolae Bălcescu: https://crisana.ro/stiri/eveniment-1/copiii-bihoreni-ucisi-la-auschwitz-s-au-intors-acasa-memorial-dezvelit-peste-fostul-peron-al-mortii-3311.html
• HG nr. 672/2004 privind declararea zilei de 9 octombrie „Ziua Holocaustului”, Portal Legislativ: https://legislatie.just.ro/public/DetaliiDocument/51917
• Ministerul Culturii, „9 octombrie – Ziua Națională de Comemorare a Victimelor Holocaustului din România”: https://www.cultura.ro/9-octombrie-ziua-nationala-de-comemorare-victimelor-holocaustului-din-romania/
• Ministerul Afacerilor Externe, Ziua Națională a Comemorării Victimelor Holocaustului din România: https://mae.ro/node/63057