Seceta din 2025 a redus puternic recolta de lubenițe din județul Bihor, iar prețurile din câmp au coborât sub doi lei pe kilogram. Ca să nu rămână cu marfa nevândută, tot mai mulți producători din Diosig și Tinca își promovează fructele pe Facebook și TikTok și le vând direct cumpărătorilor, ocolind intermediarii din piețe.

În săptămâna 14–20 iulie, lubenița se vindea din câmp cu 1,85 lei kilogramul, cu 2,5 lei în piața en-gros din Oradea și cu 5 lei în piețele de cartier. Cu trei săptămâni mai devreme, la începutul lunii, kilogramul ajungea la 8 lei. Fermierii se așteaptă ca prețul să mai scadă pe măsură ce se apropie vârful de sezon.

Recoltă mai mică și costuri greu de acoperit

Călin Negruț, care lucrează împreună cu soția sa, Andreea, două hectare la Diosig, estimează o producție cu circa 30% mai mică față de anul trecut. Lipsa apei e principala cauză. Fermierul spune că în zonă au căzut, pe tot parcursul anului, cam 100 de litri de apă pe metrul pătrat — cantitate pe care pământul ar consuma-o într-o singură lună.

“

Fără apă, lebenița nu crește.

a explicat Negruț. Investiția la hectar se ridică, potrivit acestuia, la aproximativ 30.000 lei. La prețul de 2,5 lei pe kilogram practicat la en-gros, marja rămâne strânsă, mai ales că, din estimarea sa, circa 90% dintre vânzătorii din piețe sunt intermediari care revând marfa cumpărată din piața en-gros.

Pentru a ajunge direct la clienți, soții Negruț au închiriat trei mese în Piața Rogerius din Oradea și postează zilnic cel puțin un filmuleț de promovare pe rețelele sociale. Anul trecut, spune fermierul, era ironizat în piață ca „lubenițar de TikTok”. După ce la taraba lor s-au format cozi, practica s-a răspândit și la alți comercianți.

De la cinci hectare la unul: presiunea vânzării rapide

Lajos Seres, tot din Diosig, a redus drastic suprafața cultivată: de la până la cinci hectare în anii anteriori, la un singur hectar în 2025. Producția din acest an a fost la jumătate față de cea din 2025. Irigatul din fântâni proprii e greu de pus la punct — apa se află la peste 80 de metri adâncime, potrivit fermierului.

Spre deosebire de grâu sau porumb, lubenița nu poate fi ținută la depozit până crește prețul. Recoltatul se întinde pe aproximativ o lună și jumătate, iar marfa trebuie valorificată pe loc. Familia Seres participă la târgurile de producători din Oradea și a deschis un mic aprozar pe strada Lacul Roșu, unde ziua se vând legumele și fructele culese dimineața. Ana, soția fermierului, se ocupă de vânzări și spune că aprozarul atrage clienți din tot orașul.

Plantare eșalonată și aprozar propriu la Tinca

Unul dintre producătorii cu suprafață mai mare din județ, agronomul Kondor Ferencz din zona Tinca, lucrează șase hectare. Vinde din câmp, în piața en-gros — unde colaborează cu aproximativ 20 de comercianți, la 2,5 lei kilogramul — și prin propriul aprozar din localitate. Și el mizează pe promovarea online, pe motiv că volumul mare de marfă nu ajută dacă rămâne nevândut.

Ca să nu fie nevoit să lichideze totul în câteva săptămâni de vârf, a plantat eșalonat. A ieșit pe piață la începutul lui iulie cu lubenița din tuneluri acoperite cu folie agrotextilă și estimează că fructele din câmp vor ajunge la vânzare în jurul datei de 10 august. Intervalul mai lung ridică însă costurile cu irigarea și tratamentele împotriva caniculei și dăunătorilor. Kondor apreciază că prețul din acest an este cu circa 50 de bani pe kilogram peste nivelul din aceeași perioadă a lui 2025 și speră ca diferența să se mențină.

Bihorenii care au plantat în aprilie în tuneluri au putut comercializa din 1 iulie. Prima producție din câmp deschis era așteptată pe tarabe în săptămâna 27 iulie–2 august 2025.

Bihorul, pe locul 14 național la producție

Datele Institutului Național de Statistică arată că suprafața cultivată cu pepeni verzi și galbeni în România a scăzut de la 10.200 hectare în 2024 la 9.500 hectare în 2025. Producția totală a crescut totuși cu 20%, până la 188.600 tone, pe fondul modernizării unor ferme. Ialomița conduce clasamentul cu 67.133 tone, urmată de Dolj cu 35.564 tone.

Județul Bihor s-a situat pe locul 14, cu 2.799 tone, cu 1.039 tone mai mult decât în 2024. Zonele cu tradiție rămân Diosig și Valea lui Mihai, în nord-vest, respectiv Tinca și Avram Iancu, în sud. Suprafața cultivată local a fost însă în scădere. Marius Ștefan, director adjunct al Direcției pentru Agricultură Județeană Bihor, leagă renunțările de lipsa forței de muncă: la recoltare e nevoie atât de oameni care să aleagă fructele coapte, cât și de culegători numeroși.

Pentru cumpărători, Călin Negruț oferă un indiciu practic: o lubeniță bună are codița verde, cu un punct alb în centru; dacă e uscată, fructul e vechi. Bătutul cu degetul în coajă nu e, în opinia sa, un test de încredere — același fruct sună diferit ținut în mână, așezat pe masă sau pe jos.

În săptămânile următoare, pe măsură ce intră pe piață lubenița din câmp, presiunea pe prețuri va crește. Producătorii care au deja mese în piețe, aprozare de cartier sau conturi active pe rețele sociale pornesc cu un avantaj: pot vinde zilnic, fără să depindă exclusiv de intermediarii din en-gros.