Cincisprezece dosare penale deschise după reclamații de înșelăciune online au fost clasate de procurori și confirmate de instanțe din țară în mai și iunie 2026. În niciunul dintre ele autoritățile nu au stabilit identitatea concretă a făptuitorilor. Doar în două cazuri persoanele vătămate și-au recuperat banii, după ce băncile au reușit să blocheze tranzacțiile frauduloase.

Documentele de clasare arată un tipar repetat: anchetele se opresc la o adresă IP, la un număr de telefon sau la numele unui cont, fără date suficiente pentru urmărire penală. În acest peisaj, prevenirea rămâne, pentru potențialele victime, principala formă de protecție.

Cum arată schemele care ajung în dosare clasate

Metodele descrise în cele 15 dosare variază, dar converg spre același rezultat: victima este convinsă să predea datele contului bancar sau să ofere acces la telefon ori calculator, adesea prin aplicații de control de la distanță de tip AnyDesk. Sumele pierdute depind de soldul disponibil în momentul fraudei.

O parte din cazuri vizează așa-zise platforme de investiții, unde interlocutorii promit câștiguri rapide. Altele pornesc de pe platforme de vânzări online: un pretins cumpărător trimite un link și cere datele bancare, cu promisiunea că va vira banii pentru obiectul scos la vânzare. Există și apeluri în care persoane se prezintă drept reprezentanți ai unor instituții din țară și cer informații sensibile.

De cel puțin două luni circulă o variantă legată de contravenții rutiere: mesaje care anunță o amendă ce trebuie plătită „urgent” pe un link fals. O schemă mai veche, activă încă din 2025, implică apeluri în numele Băncii Naționale a României. Apelanții pretind că pe numele victimei ar fi fost deschis un credit fals și cer mutarea banilor într-un cont prezentat drept cont al BNR.

De ce se opresc anchetele înainte de identificare

În toate dosarele analizate, organele de cercetare invocate de procurori nu au putut trece dincolo de indicii tehnice incomplete. Ordonanțele de clasare menționează lipsa unor date concrete despre autori, dincolo de o adresă IP sau de denumirea unui cont, precum și transferuri către portofele de criptomonede greu de urmărit.

“

În urma verificărilor efectuate cu privire la numărul de telefon utilizat și la firma de tranzacționare, nu s-au putut obține date concrete care să conducă la identificarea autorilor (...) în acest caz concret, interesul social nu justifică angajarea în continuare a resurselor investigative ale organelor judiciare pentru a obţine tragerea la răspundere penală a autorilor faptei, care nu au putut fi identificaţi în ciuda eforturilor depuse de către organele de cercetare penală.

Formularea apare într-una dintre ordonanțele de clasare. În alt dosar, procurorii notează că, fără date tehnice, probe directe sau indirecte și fără detalii despre beneficiarul transferurilor, nu mai există activități investigative realiste de identificare. Un al treilea caz reține că făptuitorii au folosit adrese IP din Thailanda. Într-un al patrulea, probele nu au permis identificarea persoanei care a accesat platforma de plată unde au fost introduse datele cardului.

Unele ordonanțe adaugă argumente de oportunitate care pot fi aplicate generic acestui tip de fapte. Printre ele: mijlocul de operare este deja cunoscut și vizat de campanii de informare; prejudiciul nu este deosebit de ridicat — într-un exemplu concret, 1.080 lei, conform extrasului de cont; se reține lipsa de diligență a persoanei vătămate; efortul procesual ar fi disproporționat față de gravitatea urmărilor; identificarea autorului este îngreunată de transferul către un portofel digital de criptomonede.

Când banii mai pot fi recuperați

Singurele două dosare din lotul de 15 în care prejudiciul a fost recuperat au un element comun: victimele au anunțat rapid banca despre tranzacțiile frauduloase, iar autorii schemelor nu apucaseră să retragă sumele sau să le mute spre alte conturi ori portofele de criptomonede. După recuperare, persoanele vătămate au cerut închiderea acelor cauze.

Semnalarea către bancă și către autorități rămâne, așadar, utilă chiar și atunci când perspectiva identificării făptuitorului este redusă. Fereastra de timp contează: odată banii scoși din circuitul bancar clasic, șansele scad brusc.

Ce pot face potențialele victime înainte să piardă bani

Pentru schemele cu platforme de investiții, Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) publică periodic alerte pe instrumentul „alerte investitori”. Anunțurile precizează, de regulă, că o entitate anume nu este autorizată să presteze servicii de investiții conform Legii 126/2018 privind piețele de instrumente financiare. O căutare rapidă după denumirea platformei și verificarea listelor ASF pot opri un transfer înainte de a fi făcut.

În cazul apelurilor care invocă instituții publice sau bănci, regula transmisă de autorități și de experți este clară: instituțiile nu cer date sensibile la telefon. Autenticitatea unui apel suspect se verifică prin recontactarea instituției pe un număr oficial, nu pe cel afișat pe ecranul apelantului. Linkurile primite pe SMS sau pe platforme de vânzări, mai ales cele care cer date de card sau instalarea unei aplicații de acces de la distanță, trebuie tratate ca semnale de alarmă.

Diversificarea metodelor face ca lista exactă a scam-urilor să se schimbe mereu: pe măsură ce o variantă devine cunoscută, apar altele. Ceea ce rămâne constant în dosarele clasate din mai-iunie 2026 este limita tehnică a anchetei și dependența recuperării de reacția rapidă față de bancă. Pentru cine primește un mesaj de amendă „urgentă”, un apel „de la BNR” sau o ofertă de investiție cu câștig garantat, decizia de a nu oferi date și de a verifica pe canale oficiale este, în practică, singurul scut care funcționează înainte ca dosarul să ajungă, eventual, la o ordonanță de clasare.