România a plătit peste 400.000 de dolari chirie pentru sediul ambasadei și reședința din Libia, deși nu mai are personal diplomatic acolo din 2014. Ministrul interimar al Afacerilor Externe, Oana Țoiu, a anunțat pe 21 iulie 2026 închiderea contractelor, după ce un audit intern al ministerului a scos la iveală situația. Banii publici au curs 12 ani pentru spații fără echipă pe teren.

Patrimoniul deținut de stat în afara țării, prin Ministerul Afacerilor Externe, depășește 4 miliarde de euro — 123 de clădiri și 77 de terenuri. Auditul din această perioadă a identificat mai multe situații care, odată corectate, ar putea reduce cheltuielile anuale. Cazul Libiei este cel mai clar exemplu de contract menținut fără justificare operațională.

Contracte ținute deschise 12 ani fără diplomați

Potrivit declarațiilor ministrului interimar, România avea în Libia contracte de chirie atât pentru ambasadă, cât și pentru reședință. Echipa diplomatică a părăsit terenul în 2014, pe fondul riscurilor de securitate. Ambasadorul a fost relocat la Tunis, iar prezența locală a rămas goală. Chiria a continuat totuși să fie plătită.

“

Nu mai este justificată chiria. Am decis închiderea acestor contracte, în momentul în care au ajuns aceste date la mine, în această perioadă. Practic, în ultimii 12 ani au fost plătite, adunat, sumele, peste 400.000 de dolari.

Așa a rezumat Oana Țoiu situația, pe 21 iulie 2026, într-o intervenție televizată. Ea a explicat că, în practică diplomatică, la un risc crescut de securitate contractele nu se reziliază imediat: există speranța unei reveniri într-un interval rezonabil. A admis însă că 12 ani depășesc orice prag acceptabil.

Ministrul a precizat că relația diplomatică cu Libia nu este abandonată. Revenirea cu o echipă de diplomați rămâne o opțiune pentru momentul în care situația de securitate o va permite. Până atunci, plățile pentru spații neocupate au fost oprite.

Economii promise: peste 5 milioane de euro pe an

Dincolo de Libia, evaluarea internă a MAE a indicat o șansă de a economisi chiar și peste 5 milioane de euro anual, dacă în țările unde România deține clădiri proprii se fac renovările necesare și se renunță la chirii paralele. Exemplul dat de ministru vizează Washingtonul și Bruxelles-ul.

La Washington, statul român are o clădire proprie. Autoritățile locale au semnalat de-a lungul timpului probleme legate de starea imobilului. În locul renovării la timp, predecesorii din minister au contractat chirii atât pentru ambasadă, cât și pentru reședință — aceasta din urmă închiriată de la Departamentul de Stat de câțiva ani. La Bruxelles există o situație similară: clădire proprie care necesită reparații, în paralel cu costuri de închiriere.

Logica e simplă și costisitoare pentru buget: când imobilul de stat se degradează, misiunea pleacă în chirie, iar factura se dublează — întreținerea unei clădiri nefolosite plus chiria noii locații. Remedierea cere investiții inițiale în renovare, dar taie fluxul anual de plăți inutile.

Tipar vechi: Curtea de Conturi semnala risipa încă din 2012-2014

Cazul Libiei nu apare pe un fond gol. Rapoarte anterioare ale Curții de Conturi, din intervalul 2012-2014, au documentat nereguli la șapte misiuni diplomatice — Helsinki, Praga, Stockholm, Paris, Varșovia, Mexico și Oslo. Acolo s-au plătit peste 835.000 de euro pe chirii, deși existau spații disponibile în imobilele statului român.

Aceleași controale au semnalat lipsa unor proceduri clare pentru închirierea spațiilor, neutilizarea unor clădiri proprietate a statului și situații în care suprafața închiriată pentru reședință era disproporționat de mare față de nevoile reale. Au existat și reședințe scumpe, greu de justificat prin numărul de persoane care le foloseau efectiv.

Potrivit relatărilor din presă, un alt fir problematic privește ambasade abandonate din Africa: imobile ocupate abuziv de terți, în timp ce statul ar fi continuat să suporte costuri legate de aceste spații. Conducerea actuală a MAE a anunțat demersuri pentru recuperarea unor prejudicii, fără a publica încă un bilant final al sumelor.

Ce urmează după închiderea contractelor din Libia

Decizia anunțată pe 21 iulie 2026 oprește scurgerea pe cele două contracte libiene. Rămân deschise întrebările de sistem: câte alte misiuni plătesc încă chirii paralele cu clădiri de stat nefolosite, ce calendar are renovarea imobilelor din Washington și Bruxelles și ce proceduri noi vor împiedica repetarea unui ciclu de 12 ani fără control.

Fără un inventar public actualizat al contractelor de chirie și al stării clădirilor din patrimoniul extern, economia de peste 5 milioane de euro pe an rămâne o țintă declarată, nu un rezultat verificabil. Următorul pas anunțat de minister este remedierea situațiilor identificate în audit; termenele și lista completă a imobilelor vizate nu au fost detaliate în intervenția din 21 iulie 2026.