Scăderea debitului Dunării a scos din circuit o parte din transportul fluvial de materii prime agricole. Expertul în piața de cereale Cezar Gheorghe a arătat că barjele nu mai pot fi operate pe tronsoane întinse, iar mai multe porturi dunărene sunt blocate. Paradoxul anului agricol e clar: producția e solidă, dar marfa stă în depozite și așteaptă mijloace de transport.
Potrivit expertului, fenomenul nu e izolat. Seceta și valurile de căldură din vestul Europei au redus debitele pe Rin, de unde apa ajunge pe Main și apoi pe Dunăre. Ungaria și vestul României au fost, la rândul lor, lovite de căldură și de lipsă de precipitații, astfel că debitul fluviului a scăzut pe tot traseul relevant pentru transport.
Barjele stau pe loc de la Bechet până aproape de Călărași
Cezar Gheorghe a descris o situație în care transportul fluvial, atât în aval, cât și în amonte, e puternic afectat. Porturile care mutau materii prime agricole nu mai pot opera normal, din cauza grindurilor și a adâncimii insuficiente a apei.
„Barjele nu mai pot fi operate. Toate porturile dunărene care transportau materii prime agricole sunt efectiv blocate. Sunt grinduri și nimeni nu mai poate mișca absolut nimic, începând de la Bechet și Calafat până aproape de Călărași.”
Chiar pe sectoarele unde mai circulă câte o barjă, nivelul apei prelungește drastic timpii de așteptare. Blocajul lovește agricultorii, comercianții și operatorii din zona fluviului, nu doar pe cei care dețin navele.
Contractele de livrare și costurile pe lanțul logistic
Publicitate
Fermierii riscă să nu-și poată onora contractele, chiar când marfa e gata de livrare. Lipsa barjelor disponibile și a spațiului de manevră blochează expedierea. Pentru barjele deja încărcate, pagubele cad pe cumpărător: nava e angajată în Portul Constanța, barja nu mai ajunge, iar marfa trebuie înlocuită din altă sursă, la cost logistic ridicat.
Portul Constanța e, în aceste zile, suprasolicitat la descărcare, pe dane și terminale. Presiunea se mută pe transportul rutier, care devine mai scump. Proprietarii de barje nu mai încasează cât timp navele stau pe loc. Fermierul ține marfa în depozit, iar complexul agricol românesc, a subliniat expertul, nu mai e finanțabil pe stoc: nimeni nu plătește marfa decât după livrare.
„În primul rând, fermierul ar putea să nu poată livra marfa, chiar dacă are contract, pentru că nu are disponibilitate de barje și spațiu.”
Fără ploi consistente în vestul Europei, debitul nu se reface
Cezar Gheorghe a spus că, până când plouă consistent în vestul Europei și debitele se transferă din Rin pe Main și spre Dunăre, nu se poate vorbi de o reglare a nivelului fluviului. Soluția de moment rămâne transferul pe autocamioane. Infrastructura feroviară de marfă e grevată de restricții, iar trenurile de călători au prioritate spre Portul Constanța.
„Ne aflăm în acest episod în care, în ciuda unui an senzațional din punctul de vedere al producției agricole, marfa noastră este blocată și stă să aștepte mijloacele de transport și logistica. Ne costă absolut pe toți bani.”
Până la refacerea debitelor, marfa agricolă rămâne dependentă de camioane și de un port de la mare deja aglomerat. Fiecare zi de așteptare adaugă costuri pentru fermieri, comercianți și operatori, într-un lanț logistic care nu se deblochează fără apă pe Dunăre.
Imagine generată cu AI.
Veronica Nistor
Veronica Nistor s-a născut la Oradea și a rămas legată de locurile de aici. A terminat Facultatea de Științe Economice a Universității din Oradea și a lucrat o vreme departe de presă, înainte să descopere că îi place mai mult să spună povești decât cifre. Este o voce nouă în redacția Bihor Info și își construiește experiența pe măsură ce scrie, fără studii de jurnalism în spate. O interesează poveștile locale care altfel ar trece neobservate și încearcă să le dea vizibilitate, cu accent pe corectitudine și pe verificarea informației. Scrie pe înțelesul tuturor și ascultă ce au de spus cititorii. Aștept sesizări și sugestii din tot județul.
