Nufărul termal de la Băile Felix: de ce a crescut doar aici

Nufărul termal (Nymphaea lotus var. thermalis) e floarea-simbol a Bihorului. Este singura populație europeană a unui nufăr altfel tropical și african, iar casa lui naturală a fost lacul Ochiul Mare din rezervația Pârâul Pețea, în stațiunea Băile 1 Mai, lângă Băile Felix. Lacul a secat complet în 2014, iar planta mai trăiește azi mai ales în bazine îngrijite de cercetători și, spontan, pe câteva pâraie calde din Sânmartin. Mai jos găsești ce este nufărul, de ce a putut trăi doar aici, ce spun cercetările recente și unde îl mai poți vedea.

Ce este nufărul termal

Nymphaea lotus este o specie de nufăr din zonele tropicale și subtropicale ale Africii, rudă apropiată cu „lotusul egiptean”. Populația din Bihor a fost descrisă separat, ca varietate: Nymphaea lotus var. thermalis (DC.) Tuzson. Este o plantă acvatică perenă, cu rizom, cu frunze plutitoare cu margine dințată. Florile sunt albe, mari, parfumate și se deschid noaptea.

Prima semnalare îi aparține botanistului Pál Kitaibel, la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Sursele dau ani diferiți: 1789 în Wikipedia în română, 1799 în cea în engleză. Planta a fost descrisă științific de Augustin Pyramus de Candolle, ca Nymphaea thermalis. Botanistul János Tuzson a trecut-o în 1907 la rang de varietate a speciei africane.

Nu există un acord deplin nici asupra statutului ei taxonomic. Unele baze de date botanice o tratează ca varietate distinctă, altele ca sinonim al speciei Nymphaea lotus.

De ce a crescut doar aici

Explicația ține de apă. Lacul Ochiul Mare era alimentat de izvoare termale care îl țineau, tot anul, la circa 30°C, deși temperatura medie a aerului în zonă e de doar 10–11°C. Iarna, deasupra lacului se ridicau aburi. Pentru o plantă tropicală, era singurul loc din această parte a Europei unde putea trece de iarnă în mod natural.

Aceeași apă caldă adăpostea și alte specii rare: peștele roșioara lui Racoviță (Scardinius racovitzai) și un melc termal (Melanopsis/Microcolpia parreyssii). De aceea, lacul era considerat un ecosistem termal unic în România. Habitatul este listat la nivel european ca „ape termale din Transilvania acoperite de lotus”, cod 31A0, cu statut de habitat prioritar.

Relict terțiar sau nu? Ce spun cercetările

Timp de peste un secol, nufărul termal a fost prezentat drept un relict terțiar: o plantă rămasă de dinaintea glaciațiunilor, când clima Europei era mai caldă. Ipoteza i-a aparținut lui Tuzson, la începutul secolului XX, și apare și azi în multe materiale turistice. Alți autori au susținut, în schimb, că planta ar fi fost adusă de om.

Un studiu de genetică publicat în 2019 în revista Aquatic Botany (Laczkó, Lukács, Mesterházy, Molnár și Sramkó) a comparat populația din Bihor cu populații din toată aria speciei. Rezultatele:

• populația din România este genetic foarte apropiată de cea din Egipt;
• separarea dintre N. lotus și specia ei-soră s-a produs acum aproximativ 1,26 milioane de ani, după sfârșitul Terțiarului;
• autorii concluzionează că statutul de relict terțiar al populației europene este „clar infirmat”.

Studiul nu lămurește când și cum a ajuns planta în Bihor. Acest subiect rămâne deschis. Cercetători de la Universitatea din Oradea consideră, în continuare, că taxonul e nativ pentru România, pe baza particularităților lui fiziologice și anatomice.

Cum a fost protejat

La inițiativa botanistului Alexandru Borza, nufărul termal a fost declarat monument al naturii, iar pârâul a devenit rezervație. Sursele dau ani ușor diferiți. Un articol științific al Universității din Oradea din 2020 indică pentru declararea plantei 1931 (Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 148), iar pentru rezervație anul următor, 1932.

Azi, zona e protejată pe două niveluri:

• Rezervația naturală Pârâul Pețea, arie protejată de interes național, recunoscută prin Legea nr. 5/2000. Suprafața este de 4 hectare, potrivit Wikipedia în română; versiunea în engleză dă 51 de hectare, iar diferența nu e lămurită;
• situl Natura 2000 ROSCI0098 Lacul Pețea, de 23,1 hectare, pe teritoriul Oradiei și al comunei Sânmartin, declarat în 2007.

Ce s-a întâmplat cu lacul Ochiul Mare

Din jurul anului 2010, lacul a început să înghețe iarna, semn că izvoarele nu-l mai încălzeau. Muzeul Țării Crișurilor, pe atunci custodele rezervației, a tras semnale de alarmă. Lacul a fost alimentat o vreme artificial, cu apă termală dintr-un foraj. În 2014 a secat complet.

Cercetătorii pun dispariția pe seama supraexploatării zăcământului de apă termală din zona Băile Felix – Băile 1 Mai. Un articol al Universității din Oradea din 2020 vorbește despre „supraexploatarea apei termale în ultimii 30 de ani”, care a dus la încetarea curgerii arteziene în habitat. Presa locală a scris și despre foraje ilegale în apropiere.

Consecințele, potrivit acelorași surse:

• melcul termal a dispărut;
• roșioara lui Racoviță a fost păstrată în acvariile Muzeului Țării Crișurilor;
• nufărul termal a supraviețuit în afara habitatului natural.

În 2015, inventarul făcut de custodele de atunci găsea doar 70 de exemplare, dintre care 33 în bazinul lacului. Presa locală a relatat în anii următori că lacul a mai acumulat apă doar episodic, de exemplu în 2020, și că la data celor mai recente reportaje era uscat și acoperit de buruieni.

Unde mai trăiește azi nufărul termal

• Bazinele Universității din Oradea. O echipă coordonată de biologul Cristian Felix Blidar a înmulțit planta in vitro, în laborator. Bazinul din campus a fost reabilitat pentru nufăr prin proiectul transfrontalier ROHU-29 (AQUARES), planificat pentru mai 2018 – februarie 2021.
• Băile Felix. Exemplare obținute în laborator au fost transplantate într-unul dintre bazinele Lacului cu Nuferi din centrul stațiunii, pus la dispoziție de Turism Felix SA.
• În natură, pe pâraiele calde din Sânmartin. Pe pârâul Hidișel, afluent al Peței încălzit de apele termale uzate deversate din stațiuni, cercetătorii au identificat în 2019 aproximativ 166 de tulpini de nufăr termal crescute spontan, în afara rezervației. Ulterior, presa locală a semnalat colonii și pe Peța, în satul Sânmartin, aproape de stadion.
• În grădini botanice din străinătate. Wikipedia în engleză menționează Royal Botanic Gardens Kew și grădina botanică a Universității din Bonn.

Specialiștii avertizează că populațiile spontane nu înseamnă că planta e salvată. Ele depind de apa uzată caldă și sunt expuse intervențiilor umane. „Nu putem spune că planta este salvată pentru că o vedem acolo, ci doar că supraviețuiește”, declara chimistul Ludovic Gilău, cercetător al nufărului, pentru Bihoreanul.