Opinie: Șomajul crește în Bihor. Noi aducem migranți ca să-l alimentăm?
În Bihor sunt peste 5.000 de șomeri și, în paralel, mii de muncitori din afara UE pe contract. Când umpli golul cu forță mai ieftină, salariile rămân de subzistență — și apar știrile că «românii nu vor să muncească».
La final de august 2026, AJOFM Bihor raportează 5.028 de șomeri și o rată de 2,12%, în creștere față de 2,06% în iulie. În paralel, la final de februarie 2026, ITM Bihor număra 3.150 de salariați din afara UE cu contract activ. Serviciul pentru Imigrări gestiona, la aprilie 2025, aproape 7.000 de străini pe evidență în județ. Întrebarea nu e dacă patronii „au nevoie de oameni”. Întrebarea e alta: e în regulă să dăm vize și avize pentru muncitori necalificați cât timp avem șomeri pe listă?
Nu e. Și nu e din ură față de cine vine de departe. E din economie elementară. Când umpli artificial golul cu forță de muncă dispusă să accepte salarii de subzistență — pentru că în Nepal sau Sri Lanka aceleași lei valorează de două-patru ori mai mult — firmele nu mai sunt obligate să concureze pe bani. Piața reală e când angajatorii se bat pe angajați cu salarii mai mari. Piața artificială e când statul le aduce pe bandă pe cei care acceptă mai puțin. Apoi apar știrile: «românii nu vor să muncească».
Ce arată AJOFM despre șomajul din Bihor
Cifrele din august nu descriu o catastrofă de 15%. Descriu un șomaj „mic” pe hârtie și greu pe structură. Din 5.028 de persoane: 3.596 din rural, 1.432 din urban. Cea mai mare grupă de vârstă: peste 55 de ani (1.310), urmată de 40–49 (1.209). Studii: 33% primare, 25% gimnaziale — adică peste jumătate cu școală scurtă. Doar 8% au studii superioare. La profilare: 44% „greu ocupabili”, 3% „foarte greu”, 52% „mediu”, 1% „ușor”. Aproape unul din doi e deja etichetat greu de plasat.
2.100 primesc indemnizație. 2.663 nu. Rata a crescut ușor față de iulie. Nu e explozie. E semnal. Și semnalul se citește altfel când, în același județ, importul de muncă necalificată crește an de an.
Sursa de pornire: raportarea AJOFM preluată de Bihon.
Câți migranți / muncitori străini avem, pe cifre
ITM Bihor, final februarie 2026: 3.256 de contracte active pentru cetățeni non-UE, corespunzătoare la 3.150 de salariați. Traiectorie: 2.286 în 2023, 2.853 în 2024, 3.089 la final de 2025, 3.150 acum. Creștere constantă. Majoritatea covârșitoare: normă întreagă, durată nedeterminată — nu „sezon de două luni”.
Unde lucrează: industrie prelucrătoare 856, transport și depozitare 414, comerț 304, HoReCa 297, salubritate 292, construcții 291, agricultură 197. Vârste: 1.605 între 30 și 49 de ani. Adică exact zona activă a pieței, nu pensionari de import.
Pe evidența Serviciului pentru Imigrări Bihor (1 ianuarie – 30 aprilie 2025): 6.983 de persoane — 4.365 din state terțe, 2.618 din UE/SEE. Top non-UE: Nepal 794, Sri Lanka 413, Moldova 356, India 294, Bangladesh 289. IGI, la final de 2025, punea Bihorul la 3.780 de străini cu permis de ședere în scop de angajare (locul 9 în țară).
Cererea firmelor: în 2025, 690 de companii din județ au cerut 7.883 de adeverințe AJOFM pentru recrutare non-UE. Peste 4.600 din solicitări vizau muncitori necalificați. La început de 2026, ritmul continua. Datele: Bihon / ITM, eBihoreanul / Imigrări, Economica.net / IGI.
Comparația brută: ~5.000 de șomeri pe listă. ~3.150 de non-UE pe contract. ~7.000 de străini pe evidența Imigrări. Nu e același om pe același scaun. Ordinea de mărime e aceeași. Județul ține șomeri greu ocupabili și, în același timp, alimentează cu mii de oameni exact zona slab calificată.
De ce viza pentru necalificați, cu șomeri pe listă, strică piața
Mecanismul e simplu. Un loc de muncă are un preț: salariul. Dacă oferta de muncă locală nu acoperă cererea la salariul oferit azi, angajatorul are două variante oneste: crește salariul până găsește oameni, sau investește în productivitate (utilaje, organizare, formare). Varianta a treia — preferată politic și mediatic — e să importe oameni pentru care salariul minim românesc e deja un câștig față de țara de origine.
Asta nu e „piață liberă”. E intervenție de ofertă. Statul dă contingent, aviz, viză. Firmele primesc o rezervă de muncă care nu negociază ca localul cu chirie, copii la școală și coșul din Oradea. Rezultatul predictibil: presiune în jos pe salariile din josul scării. Exact acolo unde stau mulți dintre șomerii bihoreni — rural, școală scurtă, peste 50 de ani, greu ocupabili pe profilarea AJOFM.
Directorul AJOFM Bihor spune că străinii sunt un „buffer” pe joburi pe care forța autohtonă nu le vrea. Formula sună tehnic. Traducerea e politică: dacă jobul e nedorit, întreabă la ce salariu e nedorit. La 2.700–3.500 de lei net pentru necalificați, mulți români calculează chirie, transport, taxe și zic nu. Nepalezul care lasă acasă 200 de euro pe lună zice da. Diferența nu e „lenea românului”. E aritmetica.
Ce spun studiile despre salarii și migrație
Literatura economică nu e un cor unic. Are însă o linie clară pe care o ignoră cine vorbește doar despre „deficit”.
George J. Borjas (Quarterly Journal of Economics, 2003): creșterea cu 10% a ofertei de muncă pe un grup de educație-experiență reduce salariile muncitorilor concurenți cu 3–4%. Curba cererii de muncă e înclinată în jos. Mai mulți oameni pe același tip de job = presiune pe salariu. Studiul: Borjas 2003.
Christian Dustmann, Tommaso Frattini și Ian Preston (Review of Economic Studies, 2013), pe date din Regatul Unit: imigrația apasă salariile sub percentila 20 — adică josul distribuției — și poate urca ușor salariile sus. Exact tiparul: cine concurează cu migranții pe joburi slab plătite pierde; cine e complementar (calificat, managerial) poate câștiga. Studiul: Dustmann et al. 2013.
Modelul canonic din manual spune același lucru: dacă influxul e relativ necalificat, nativii necalificați absorb cel mai mare șoc pe salariu și pe ocupare. Există și studii care găsesc efecte medii mici sau pozitive (complementaritate, mobilitate, ajustarea capitalului). Media ascunde însă coada de jos. În Bihor, șomerul cu studii primare din sat și muncitorul adus pe post necalificat din Asia nu sunt „complementari” pe hârtie de marketing. Sunt substituibili pe același salariu mic.
De aceea argumentul „românii refuză posturile” e incomplet fără propoziția următoare: refuză posturile la prețul pe care firmele îl țin jos cu ajutorul contingentului.
«Românii nu vor să muncească» — sloganul care acoperă salariul mic
Sloganul e comod. Mută vina pe angajat. Scoate din cadru salariul, condițiile, durata zilei, cazarea pe care o împarte cu alți cinci, costul vieții din Oradea. Un muncitor din Nepal poate trăi din bonuri de masă și trimite restul acasă, unde prețurile sunt altele. Un bihorean cu familie aici nu poate. Comparația e falsă — și totuși e folosită ca morală națională.
Când statul permite vize masive pentru necalificați în timp ce AJOFM ține pe listă mii de șomeri, mesajul către firmă e: nu e nevoie să ridici salariul. Mesajul către șomer e: piața nu te vrea la prețul pe care îl poți accepta. Mesajul către opinie e: „nu vor să muncească”. Am scris și despre
Laura Țăran
Laura Țăran s-a născut și a crescut în Oradea, orașul despre care scrie astăzi cu drag. A absolvit Facultatea de Litere a Universității din Oradea, specializarea română–engleză, și mult timp a crezut că drumul ei e undeva prin edituri sau la catedră. Pasiunea pentru scris și curiozitatea față de ce se întâmplă în jurul ei au adus-o, până la urmă, în presa locală. Nu are studii de jurnalism — învață meseria pe teren, articol cu articol — dar compensează prin grijă pentru cuvânt și pentru informația verificată. Scrie despre oameni și evenimente simplu și clar, fără înflorituri. Poate fi contactată pentru sesizări sau sugestii de subiecte.
