Fostul premier Victor Ponta a reacționat public la scandalul locuinței de serviciu primite de ministrul Dragoș Pîslaru de la RA-APPS, autointitulându-se „prost” pentru că, spre deosebire de demnitarii USR, nu a ocupat niciodată o casă de protocol. Mesajul, publicat pe 31 iulie 2026 pe pagina sa de Facebook, leagă cazul de o critică mai largă la adresa stilului de a face politică al USR.

Ponta amintește că a deținut funcțiile de prim-ministru, ministru și vicepreședinte al Camerei Deputaților, dar nu a locuit într-o locuință administrată de Regia Autonomă „Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat”. Motivul, în formularea sa, nu ține de lipsă de oportunitate, ci de o diferență de atitudine față de colegii din USR.

“

Am fost prim-ministru, ministru și vicepreședinte al Camerei Deputaților și, totuși, nu am locuit niciodată într-o casă de la RA-APPS. De ce? Pentru că nu sunt USR-ist. Sunt un „prost”, ca toți românii care, nefiind „foci”, se simt jenați să se comporte ca un USR-ist.

Cum a ajuns Pîslaru în mijlocul acuzațiilor

Reacția fostului premier vine după ce Sorin Grindeanu l-a acuzat pe Dragoș Pîslaru că ar fi obținut o locuință de serviciu de la RA-APPS pe bulevardul Kiseleff după ce și-ar fi scos din proprietate imobilele din București. Conform relatărilor din presă, Grindeanu a cerut demisia „urgentă” a ministrului și a vorbit despre un apartament de protocol de peste 120 de metri pătrați, cu cinci camere. Acuzațiile au inclus și deplasări la Bruxelles pe bani publici, prezentate ca nejustificate.

Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a calificat prezentarea din spațiul public drept „eronată și malițioasă” și a susținut că nu există aspecte neclare. Potrivit explicațiilor instituției, la numirea ca demnitar din 23 iunie 2025, Pîslaru a cerut o locuință de serviciu pe motiv că nu poate locui cu părinții săi, în vârstă de 83 și 88 de ani, din cauza configurației imobilului și a problemelor de sănătate ale acestora.

RA-APPS ar fi refuzat inițial cererea, invocând faptul că solicitantul deținea locuințe în Capitală. Ulterior, conform aceluiași răspuns instituțional, Pîslaru a vândut un apartament din București — contract încheiat pe 23 decembrie 2024, reflectat în declarația de avere din 2025 — și a demarat procedurile pentru ca locuința părinților, unde aceștia stau de peste 50 de ani, să revină în familie. Imobilul fusese trecut anterior pe numele său pentru a evita o succesiune complicată. După clarificarea situației juridice, cererea a fost redepusă și aprobată.

Din declarațiile de avere mai reiese că Pîslaru deține și un imobil în Belgia, pentru care a semnat o promisiune de cumpărare în aprilie 2025 și a devenit proprietar pe 5 august 2025. Ministrul a negat orice încălcare a legii și a afirmat că locuința de serviciu a fost aprobată cu respectarea procedurilor.

Demisia ca standard dublu, în viziunea lui Ponta

În aceeași postare, Ponta extinde atacul dincolo de dosarul locuinței și introduce o comparație cu primarul Timișoarei, Dominic Fritz. Fostul premier spune că el a demisionat din fruntea PSD când a fost acuzat de DNA, deși ulterior a fost achitat, în timp ce, în formularea sa, Fritz ar fi „condamnat de două instanțe” și ar refuza să plece din funcție. Afirmațiile despre condamnări rămân în seama autorului mesajului și nu sunt prezentate aici ca fapte stabilite de instanțe în acest material.

“

Mi-am dat demisia din funcția de președinte al PSD pentru că am fost acuzat de DNA-Kovesi de niște fapte inventate, pentru care am fost achitat în unanimitate de opt judecători din două completuri ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. De ce mi-am dat demisia doar pentru niște acuzații? Pentru că nu sunt USR-ist ca Fritz, condamnat de doua instante. Sunt un „prost”, ca toți românii (inclusiv Ciucu, primarul Capitalei, care a făcut la fel ca mine). Nefiind „foci”, avem o jenă și o rușine pe care USR-iștii nu le au.

Referirea la primarul general al Capitalei, menționat de Ponta ca exemplu de demisie în fața unor acuzații, servește aceluiași contrast: pe de o parte demnitari care ar pleca din funcție la presiune publică, pe de altă parte figuri USR pe care le acuză că nu resimt același prag de rușine. Tonul este deliberat polarizant și transformă un caz administrativ într-un rechizitoriu la adresa întregului partid.

De la Hidroelectrica la atacul pe privatizări

Ponta își încheie mesajul cu o listă de decizii din mandatul de premier, pe care le opune unei orientări pe care o atribuie USR și unor liberali. Susține că a salvat Hidroelectrica de la faliment și că, după restructurare, compania a ajuns cea mai valoroasă firmă românească. Mai spune că a listat la bursă Electrica, Nuclearelectrica și Romgaz, majorând valoarea lor și păstrând pachetul majoritar în proprietatea statului.

În contrast, îl vizează pe Oana Gheorghiu, pe care o descrie drept „USR-ist vopsit în PNL-ist” și pe care o acuză că ar considera necesară vânzarea către străini a ce a mai rămas în proprietatea României. Fostul premier se autodefinește din nou ca „prost”, alături de românii care se întreabă de ce trebuie să plătească, cu bunuri „ale lor”, „marea favoare de a fi conduși de la Bruxelles, Paris sau Berlin”.

Pasajul mută discuția de pe terenul unei locuințe de protocol pe cel al suveranității economice și al relației cu deciziile luate în afara țării. Este un registru familiar în mesajele sale recente, în care critici la adresa USR se împletesc cu rezerve față de transferul de active strategice și față de agenda europeană percepută ca impusă.

Ce rămâne neclar în dosarul locuinței

Din materialele publice reiese dezacordul de fond: pe o parte, acuzația că un demnitar și-ar fi rearanjat proprietățile ca să devină eligibil pentru o casă de protocol generoasă; pe de altă parte, apărarea instituțională care invocă vânzarea unui apartament, retrocedarea casei către părinți și respectarea legii. Nu există, în sursele disponibile, o anchetă penală finalizată sau un verdict care să tranșeze legalitatea demersului — disputa rămâne politică și de imagine.

Ponta nu aduce probe noi despre contractul RA-APPS al lui Pîslaru. Folosește cazul ca platformă pentru a reafirma o linie de atac deja cunoscută: USR ar opera fără jenă acolo unde alți politicieni, inclusiv din PSD sau din administrația Capitalei, ar fi cedat presiunii morale. Postarea se încheie cu o invitație deschisă la conflict pe rețele, adresată „boților, postacilor și focilor #rezist”, pe care spune că îi așteaptă cu „plăcere extraordinară” pe contul său.

Pe termen scurt, presiunea asupra lui Pîslaru rămâne în sarcina coaliției și a opiniei publice. Grindeanu i-a cerut demisia, ministerul de resort a emis un comunicat de apărare, iar Ponta a transformat episodul într-un rechizitoriu de campanie împotriva USR. Fără o decizie administrativă sau judiciară nouă, scandalul riscă să rămână un schimb de acuzații în care fiecare tabără își joacă propriul registru: legalitatea procedurilor, versus standardul moral al demnitarului care cere casă de la stat.