În timp ce Dunărea a coborât aproape de minimele istorice la începutul lunii august 2026, documentele oficiale ale statului român conturează o traiectorie diferită pentru un bazin din nord-vestul țării. Strategia Națională privind Adaptarea la Schimbările Climatice, aprobată de Guvern în august 2024, plasează bazinul Someșului printre puținele zone unde resursa de apă ar putea crește până la mijlocul secolului, pe fondul unei tendințe generale de scădere a debitelor.

Prognoza pe termen lung nu anulează realitatea imediată. Chiar la începutul lunii august 2026, debitele din bazinul Someșului se situau sub 30% din mediile lunare, semn că nord-vestul rămâne expus episoadelor de secetă hidrologică.

Ce estimează documentele pentru Someș

Strategia guvernamentală notează explicit că, deși debitele medii multianuale vor avea în general o tendință de scădere, există o excepție: bazinul râului Someș, pentru care tendința este de creștere a resursei de apă. Estimarea acoperă intervalul 2021–2050, raportat la perioada de referință 1971–2000.

Cifre mai detaliate apar într-o analiză din 2024 a cercetătorilor de la Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor și de la Administrația Națională de Meteorologie. Simulările indică o creștere medie de aproximativ 6% a resursei de apă pe întregul bazin al Someșului. În cazul Someșului Mic, unele subbazine ar putea înregistra avansuri medii anuale între 10% și 23%. Documentele nu arată o creștere similară pentru Someșul Mare; diferențele pozitive cele mai clare apar pe Someșul Mic.

Pentru râurile Vișeu, Iza și Tur, situate tot în nordul țării, modelele indică mai degrabă o stabilizare a resursei, nu un salt comparabil cu cel din bazinul Someșului.

Precipitații în creștere pe Someș, scădere pe ansamblul țării

La nivel național, simulările hidrologice arată o scădere medie a precipitațiilor cu 3,2%. În unele regiuni, reducerea poate depăși 10%. În bazinul Someșului, același scenariu estimează o creștere medie anuală a precipitațiilor de aproximativ 5,5%.

Bazinul se întinde pe un relief variat, cu suprafețe montane importante. În Munții Rodnei, Gutâi, Țibleș, Bârgău și Călimani, cantitățile actuale de precipitații ajung la 1.000–1.400 de milimetri pe an. În Munții Apuseni, valorile se situează între aproximativ 800 și 1.200 de milimetri. Proiecțiile climatice arată că unele dintre cele mai importante creșteri ale intensității ploilor se pot produce tocmai în Apuseni și în nordul Carpaților Orientali, zone care alimentează Someșul și afluenții principali.

Resursele de suprafață din spațiul hidrografic Someș-Tisa însumează, potrivit datelor de management al bazinului, circa 6.830 de milioane de metri cubi pe an, din care resurse utilizabile de aproximativ 1.287 de milioane de metri cubi pe an. Debitul mediu multianual al Someșului la Satu Mare este de 129 m³/s. În bazin funcționează opt lacuri de acumulare importante, cu un volum util total de 328,3 milioane de metri cubi.

De ce Dunărea scade, deși pe alocuri a plouat

Contrastul cu Dunărea este puternic. La intrarea în țară, pe secțiunea Baziaș, debitul a ajuns în jurul a 1.500 m³/s, iar prognozele au indicat o posibilă coborâre spre 1.400 m³/s — nivel comparabil cu minimele din 2003 și 1985. Media multianuală pentru august este de circa 3.900 m³/s.

Explicația ține de geografia fluviului. Debitele Dunării la granița României sunt determinate în principal de precipitațiile și de aportul din bazinul superior și mijlociu — Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Serbia. Ploile locale de pe teritoriul românesc nu compensează deficitul din amonte. Temperaturile ridicate sporesc evapotranspirația, iar rezervele din lacurile de acumulare din amonte au fost reduse de seceta prelungită din primăvară și vară.

Consecințele s-au văzut rapid. Navigația a fost îngreunată de bancuri de nisip și de adâncimi reduse pe șenal. Producția de energie a scăzut suficient pentru ca autoritățile să declare stare de alertă la nivel național pentru luna august 2026. Au fost dispuse măsuri de dirijare a debitului pe Dunărea Veche și intervenții pentru menținerea navigabilității. În zona Cernavodă, centrala nucleară a funcționat aproape de limita impusă de nivelul apei, potrivit relatărilor din presă.

Paradox doar aparent: râu interior versus fluviu internațional

Diferența de comportament nu e un mister hidrologic. Someșul reacționează la ce se întâmplă în propriul bazin: ploi intense pe versanți, scurgeri rapide, viituri pe râurile mici. Dunărea adună afluenți din zeci de bazine aflate în mai multe state; o secetă prelungită acolo se vede la Baziaș cu întârziere și cu forță cumulată, indiferent dacă în România au existat episoade ploioase.

Această logică s-a confirmat și în zilele recente. Institutul Național de Hidrologie a emis avertizări cod galben de inundații pe Someș, inclusiv pe sectorul din județul Cluj, din cauza precipitațiilor prognozate și a scurgerilor pe versanți. Pe râurile mici există riscul de viituri rapide și de depășiri ale cotelor de atenție — un tablou opus celui de pe Dunăre, unde problema rămâne lipsa apei.

Creștere de resursă nu înseamnă absența riscului

Strategia guvernamentală avertizează că debitele maxime asociate unor inundații rare ar putea crește pe mai mult de jumătate din teritoriul României în perioada 2021–2050. Intensificarea ploilor torențiale, combinată cu extinderea suprafețelor asfaltate și construite, mărește scurgerea la suprafață și riscul de inundații urbane.

Pentru bazinul Someșului, mesajul documentelor este deci dublu. Pe termen de decenii, resursa medie de apă ar putea crește, mai ales pe Someșul Mic și în zonele montane care alimentează bazinul, inclusiv versanții din Apuseni. Pe termen scurt, însă, debitele pot rămâne mult sub mediile lunare, iar episoadele de ploaie concentrată pot aduce viituri. Creșterea medie nu anulează nici seceta de sezon, nici riscul de inundație locală.

Următorii ani vor arăta în ce măsură proiecțiile pentru 2021–2050 se confirmă pe teren. Deocamdată, datele de la începutul lunii august 2026 țin împreună două imagini greu de reconciliat fără context: un fluviu la minime istorice și un bazin interior care, în modelele oficiale, apare ca excepție pe harta secetei din România.