Șaisprezece dintre cele 409 persoane evacuate la sfârșitul lunii iunie 2026 din casele de la Dumbrava ale lui Viorel Pașca sunt încă internate în spitalele din Oradea și Beiuș, deși nu mai necesită îngrijiri medicale. Au nevoie de asistență socială, iar statul nu le-a găsit încă un loc stabil într-un centru de profil.

Descinderea DIICOT, desfășurată cu sute de polițiști, a golit imobilele și a redistribuit beneficiarii în aproximativ 20 de județe. O lună mai târziu, după ce atenția publică s-a mutat spre alte subiecte, restul nerezolvat a rămas pe seama spitalelor bihorene, transformate improvizat în locuri de cazare socială.

Adrese peste adrese, fără locuri reale

Conducerile unităților medicale au trimis demersuri repetate către Prefectura Bihor, DGASPC Bihor, AJPIS, DSP, Ministerul Muncii și chiar către centre private. Solicitarea a fost aceeași: transferul persoanelor într-un spațiu de îngrijire socială, nu pe un pat de spital.

Reprezentanții instituțiilor s-au reunit, însă rezultatul concret anunțat a fost stabilirea unui „mecanism de lucru” — adică tocmai procedurile care ar fi trebuit pregătite înainte de evacuare. În lipsa locurilor în căminele proprii, circuitul se blochează, iar spitalele preiau o sarcină care nu le aparține.

Situația pune presiune pe secții deja aglomerate: paturi ocupate de pacienți fără indicație medicală activă înseamnă mai puțină capacitate pentru urgențe și internări programate. Problema nu e medicală, ci de rețea de asistență socială insuficientă.

Statul a trimis ani la rând oameni la Dumbrava

Dosarul penal privind familia Pașca rămâne de lămurit pe fond de justiție. Procurorii vorbesc despre trafic de persoane; apărarea și o parte a opiniei publice au invocat, dimpotrivă, un rol de îngrijire pe care instituțiile nu îl acopereau. Până la o hotărâre definitivă, acuzațiile rămân la stadiul de urmărire, nu de fapt judecătoresc stabilit.

Judecătorii care au respins propunerea DIICOT de arestare preventivă au reținut, potrivit informațiilor publice din dosar, că instituțiile statului s-au folosit de această rețea privată. Ani la rând, către casele de la Dumbrava au fost îndrumate persoane bolnave, cu dizabilități, fără familie sau fără adăpost, tocmai pentru că alternativele publice lipseau sau erau pline.

Cât timp formula a fost convenabilă administrativ, a fost tolerată. Când a izbucnit scandalul, același lanț instituțional a descoperit brusc regimul legal și a ales evacuarea în forță — fără un plan credibil de relocare pe termen lung.

20 de milioane de lei pentru câteva luni, față de un prejudiciu pe șase ani

După intervenție, Guvernul a alocat 20 de milioane de lei pentru îngrijirea celor 409 persoane doar până la sfârșitul anului 2026. Prin comparație, prejudiciul pe care procurorii îl impută familiei Pașca este de 13 milioane de lei, calculat pe o perioadă de șase ani.

Diferența de scară arată costul real al îngrijirii pe termen scurt într-un regim de criză, plătit din bani publici, după ce vreme îndelungată povara a fost externalizată informal. Cine suportă pe termen lung aceste cheltuieli — bugetul de stat, autoritățile locale sau un mix de servicii private acreditate — rămâne o întrebare fără răspuns operațional clar.

Ministrul Muncii, contrazis de DGASPC Bihor

În a doua jumătate a lunii iulie, ministrul Muncii a anunțat că un beneficiar „a fugit” dintr-un centru din Oradea și că este căutat cu sprijinul poliției. DGASPC Bihor a corectat public versiunea: persoana părăsise centrul din proprie inițiativă, iar instituțiile abilitate fuseseră deja înștiințate.

Episodul ilustrează rupturile de comunicare pe verticală. Mesajul de la vârf a circulat distorsionat față de realitatea din teren, într-un dosar în care fiecare neclaritate alimentează confuzia în rândul familiilor, al personalului medical și al asistenților sociali.

Ce urmează pentru cei 16 din spitale

Până la identificarea de locuri în centre sociale publice sau private, cei 16 rămân pe listele de transfer și pe paturile din Oradea și Beiuș. Fără un calendar ferm și fără capacitate suplimentară anunțată, spitalele bihorene continuă să acopere un gol pe care rețeaua de asistență socială nu l-a închis nici înainte, nici după razia de la Dumbrava.

Miza imediată nu mai e operațiunea penală, ci rezolvarea cazării: fie prin extinderea locurilor în căminele din subordinea DGASPC și a altor autorități, fie prin contractarea accelerată de servicii acreditate. În lipsa acestor decizii, riscul este ca internările „sociale” să se prelungească și să devină regulă de facto.