O zi pentru istorie: Georgescu la Oradea - un sentiment de speranță și o palmă dată lui Bolojan

Duminică, 13 septembrie 2026, Călin Georgescu a venit la Piața 100 din Oradea — fosta Ocska — în cadrul „Toamna Cămărilor Românești”. Anunțul era de pe 7 septembrie. Ce n-au scris bine multe redacții: nu „sute” și nici plafonul comod de „aproape 2.000”. Estimarea de pe teren: 5.000–7.000 de oameni veniți să-l vadă, peste cumpărătorii obișnuiți ai pieței. În fieful lui Ilie Bolojan. Cu un sentiment de speranță. Și cu o palmă pe obrazul PNL-ului local și național.

Cine a venit și de unde

Nu a fost doar Oradea. Au venit din județele din jur — Bihor, dar și mai departe. Unii organizați, alții pe cont propriu. Autocare: două, observate — important de spus exact, nu „flote de autocare”. Restul: mașini personale, oameni singuri sau în familii. Membri și simpatizanți AUR din Bihor, Maramureș, Satu Mare, Arad; alții fără ecuson, doar cu steag și curiozitate.

Aproape toți au venit cu simboluri naționale: steaguri tricolore, semne dacice, unii îmbrăcați în straie populare. Nu e decor de miting. E un gest care spune ceva simplu — vor România pe primul loc. Identitatea nu a fost ascunsă în buzunar; a fost scoasă în stradă, la vedere.

Pe rețele, înainte de duminică, a rulat o campanie agresivă de tip guerrilla: ignorați evenimentul, minimalizați, bateți pe „nu mergeți”. Armata de postaci legată de zona Bolojan s-a mișcat. Rezultatul, la 8:30 dimineața, pe centură și la intrarea în piață: mii de oameni. Cifra contează tocmai pentru că a venit după zgomotul ăsta.

Producători locali — și de ce argumentul ADP nu ține

Înainte de vizită, directorul ADP Oradea, Liviu Andrica, a spus presei că în Piața 100 „nu avem producători locali” — piața ar fi, în principal, de vechituri și second-hand, iar locul ar fi ales pentru afluxul de duminică. Partea cu second-hand e reală: de câțiva ani, hainele și obiectele vechi au acaparat mult din spațiu.

Dar producători locali există. Sunt mese de legume și fructe. Georgescu a fost fotografiat și filmat tocmai la astfel de tarabe. Cine spune „zero producători” ori n-a umblat printre rânduri, ori alege să nu vadă.

Și chiar dacă, prin absurd, n-ar fi nicio ladă de mere din județ: argumentul tot nu ține. Cine vinde acolo — second-hand sau legume — sunt afaceri locale, mici, de familie. Localnici care încearcă să supraviețuiască. Negoțul popular bihorean nu începe și nu se termină la certificatul de „producător înregistrat” pe hârtia Primăriei.

Șapte protestatari, nu o armată

A existat și opoziție vizibilă: pe pasajul din zonă a apărut scurt un banner „Marș la Moscova!” și steaguri UE. Titlurile au umflat scena. Pe teren, protestatarii au fost șapte — se văd în fotografii. Restul mulțimii nu era acolo să se bată. Evenimentul s-a derulat pașnic. Jandarmii au ținut distanța între grupuri. Asta e proporția reală, nu thrillerul de pe Facebook.

La Mănăstirea Sfânta Cruce

După Piața 100, Georgescu a ajuns la Mănăstirea Sfânta Cruce, unde a ascultat slujba de duminică. Suporterii au intrat și ei în ritmul lăcașului: au ascultat slujba, au respectat Biserica și locul, au stat liniștiți — așteptând, ascultând, rugându-se pe durata slujbei. Nici zarvă, nici sloganuri în naos. Așa arată respectul, nu un miting mutat în curtea mănăstirii.

După slujbă, Georgescu i-a întâmpinat pe cei prezenți: fotografii, strângeri de mână, vorbe scurte. Din păcate, nu toată lumea a apucat. Chiar și la mănăstire erau aproximativ 500 de susținători, poate mai mulți. Coada și înghesuiala au lăsat pe dinafară o parte din oameni — semn că interesul n-a murit la poarta pieței.

Speranță în fieful lui Bolojan

Oradea e locul unde Bolojan și-a construit puterea — primărie, județ, apoi București. PNL-ul local s-a obișnuit să vorbească despre „cetatea liberală”. Duminică, în aceeași cetate, mii de oameni au venit pentru Georgescu, pentru suveranism, pentru AUR ca pol de atracție. Nu ca să facă scandal. Ca să caute ceva ce politica lor oficială nu mai livrează: speranță, optimism, identitate, siguranță.

Atmosfera, pe teren: oameni bucuroși. Mândri că sunt români. Din toate vârstele și din toate categoriile sociale — nu „un segment”. Mesajul lui Georgescu (muncă, producție românească, poporul ca putere, „România nu e săracă, e sărăcită”) a nimerit exact aceste căutări. A negat că e „în campanie” și a vorbit despre „o lucrare”. Pentru cei prezenți, nu a contat eticheta din studio. A contat că cineva le vorbește pe limba speranței.

De aceea e o palmă pentru Bolojan și pentru un PNL în scădere continuă — l-am văzut și în sondaje, l-am văzut și după Saxonia-Anhalt, când liberalii tot nu înțeleg normalitatea. În fieful lui, într-o dimineață de duminică, suveraniștii au scos mai mulți oameni activi decât și-ar permite PNL-ul să viseze la un miting propriu. Fără haos. Cu steaguri. Cu pâine și sare. Cu 5–7 mii de trupuri pe asfalt, nu pe like-uri.

Cine a fost acolo știe. Cine a scris „sute” de pe canapea poate recalcula.

Întrebări scurte

Câți oameni au fost estimați duminică la Piața 100? Estimare de pe teren: 5.000–7.000 veniți special să-l vadă pe Georgescu, plus cumpărătorii obișnuiți ai pieței. Estimările de „aproape 2.000” din parte din presă sunt sub realitate.

De unde au venit participanții? Din Bihor și din județele din jur — cu mașini, pe cont propriu, și cu două autocare observate. Nu doar orădeni.

Câți protestatari au fost și de ce contează cifra? Șapte, vizibili în fotografii. Contează ca să nu confunzi o mână de oameni cu „opoziția pieței” sau cu un conflict pe care duminica nu l-a avut. Evenimentul a rămas pașnic.

De ce argumentul «producători / ADP» nu ține aici? Pentru că există mese de legume-fructe (Georgescu a fost filmat la ele) și, oricum, comercianții — inclusiv second-hand — sunt afaceri locale, mici, de familie. Localnici care încearcă să supraviețuiască.