Iosif Vulcan, revista „Familia” și Eminescu

Iosif Vulcan (1841–1907) a fost publicistul care a înființat revista „Familia”, una dintre cele mai importante reviste culturale românești din Transilvania și Ungaria secolului al XIX-lea. Numele lui e legat pentru totdeauna de Mihai Eminescu: în „Familia” a debutat poetul, în 1866, iar Vulcan i-a schimbat numele din Eminovici în Eminescu. Din 1880, revista a apărut la Oradea, iar casa în care a locuit Vulcan este azi muzeu. Mai jos găsești povestea omului, a revistei și a legăturii cu Eminescu, pe baza surselor documentare.

Cine a fost Iosif Vulcan

Iosif Vulcan s-a născut la 31 martie 1841, la Holod, în județul Bihor, într-o familie greco-catolică. Tatăl său, preotul Nicolae Vulcan, era nepot de unchi al episcopului greco-catolic Samuil Vulcan, ctitorul liceului din Beiuș. Mama sa, Victoria Irinyi, provenea dintr-o familie maghiară cunoscută: era sora lui János Irinyi, inventatorul chibritului cu fosfor, și a revoluționarului József Irinyi.

În 1844, familia s-a mutat la Leta Mare (azi Létavértes, în Ungaria), unde Iosif a făcut școala primară. A urmat apoi Gimnaziul Premonstratens din Oradea și Facultatea de Drept a Universității din Pesta. Avocatura nu l-a atras: a rămas la Pesta și s-a dedicat presei și literaturii. A scris poezii (volumul „Lira mea”, 1882), piese de teatru, proză și lucrarea istorică „Panteonul român” (1869).

A fost unul dintre promotorii teatrului românesc din Transilvania. În 1870 a contribuit la înființarea Societății pentru Fond de Teatru Român, în care a fost secretar și apoi vicepreședinte. Academia Română l-a ales membru corespondent în 1879 și membru titular în 1891. Între 1904 și 1907 a fost președintele secției literare a Academiei, ales la propunerea lui Titu Maiorescu.

A întreținut și relații culturale cu scriitorii maghiari. A fost membru al Societății literare Kisfaludy din Budapesta, iar Episcopia Greco-Catolică de Oradea notează că la Oradea a legat, în 1901, o prietenie cu poetul Ady Endre.

Revista „Familia”: de la Pesta la Oradea

Vulcan a cerut autorizația pentru revistă autorităților din Pesta și a primit-o în aprilie 1865. Programul depus descria „Familia” ca pe o foaie enciclopedică și beletristică, apolitică, adresată familiei și mai ales femeilor. Primul număr, de probă, a apărut la 1/13 mai 1865, iar apariția regulată a început la 5/17 iunie 1865. Revista era săptămânală.

Ultimul număr tipărit la Pesta a apărut la 20 aprilie/2 mai 1880. Primul număr orădean a apărut la 27 aprilie/9 mai 1880. De atunci, până la sfârșitul anului 1906, „Familia” a fost tipărită la Oradea. Vulcan a condus-o 41 de ani, cât a durat prima ei serie.

În paginile revistei au scris mulți autori importanți ai epocii, între ei Vasile Alecsandri, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Alexandru Vlahuță, Barbu Ștefănescu Delavrancea și Duiliu Zamfirescu. Tot aici a debutat George Coșbuc, în 1884, iar Octavian Goga și-a publicat aici unele dintre primele poezii.

La moartea lui Vulcan, Nicolae Iorga scria că la Oradea, „în părțile acelea răslețe și primejduite”, „orice publicație românească e ca un steag rămas pe o cetate năpădită de dușmani”.

Revista a fost reluată de mai multe ori: seria a II-a (1926–1928), a III-a (1934–1943), a IV-a (1944–1945) și seria a V-a, care apare la Oradea din 1965 până azi.

Eminescu și „Familia”

Debutul din 1866 și schimbarea numelui

La începutul anului 1866, Vulcan a primit la redacția din Pesta o scrisoare de la un elev din Cernăuți, cu câteva poezii semnate Mihail Eminovici. A publicat una dintre ele, „De-aș avea…”, în numărul 6 din 25 februarie/9 martie 1866. A însoțit-o de o notă: „Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre acestui june numai de 16 ani, care cu primele sale încercări poetice trămise nouă ne-a surprins plăcut.”

Poezia a apărut însă semnată „Eminescu”. Vulcan i-a schimbat numele, fără să-l întrebe, pentru că forma Eminovici nu i se părea destul de românească. A explicat el însuși, în 1885, în „Familia”: „Numele Eminovici nu-i suna bine… româniză dară numele […] și astfel poeziile acele apărură în foaia noastră sub numele Eminescu.” Poetul a păstrat de atunci numele. De aceea, Vulcan este numit „nașul literar” al lui Eminescu.

Poeziile din primii ani

În 1866 au urmat, în „Familia”, „O călărire în zori”, „Din străinătate”, „La Bucovina”, „Speranța” și „Misterele nopții”. Tot atunci a apărut, în cinci numere, traducerea făcută de Eminescu după nuvela „Lanțul de aur”. În 1867 au apărut „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie” și „La Heliade”. Până în 1870 au mai apărut câteva poezii și un articol despre teatru, după care Eminescu a publicat mai ales în „Convorbiri literare”.

Prima întâlnire față în față a celor doi a avut loc în august 1868, când Eminescu era sufleor în trupa de teatru a lui Mihail Pascaly, aflată în turneu prin Transilvania.

Ultimele poezii, publicate de la Oradea

La 30 martie 1883, Vulcan a participat la o seară a societății Junimea, în casa lui Titu Maiorescu din București. Eminescu a citit atunci șapte poezii și, la îndemnul lui Maiorescu, i le-a dat lui Vulcan pentru „Familia”. Revista, care apărea acum la Oradea, le-a publicat între 1883 și 1884: „S-a dus amorul”, „Când amintirile…”, „Adio”, „Ce e amorul?”, „Pe lângă plopii fără soț”, „Și dacă…” și „Din noaptea”.

Vulcan i-a trimis lui Eminescu un onorariu de 100 de lei. Poetul i-a mulțumit într-o scrisoare din care s-a păstrat un fragment, publicat de Vulcan în 1889. Eminescu scria că era primul onorariu primit vreodată pentru lucrări literare și că se bucura să fie „remunerat dintr-un colț atât de depărtat al românimii, din Oradea-Mare”.

Potrivit unei sinteze a lui Ionel Novac, publicată de revista Luceafărul, „Familia” a publicat în premieră, în total, 19 poezii ale lui Eminescu, un articol și traducerea unei nuvele.

Nu am găsit dovezi documentare că Eminescu ar fi fost vreodată la Oradea. Legătura lui cu orașul trece prin revista lui Vulcan.

Moartea și mormântul

Iosif Vulcan a murit la Oradea, la 8 septembrie 1907. A fost înmormântat în cimitirul Olosig. Când acest cimitir a fost desființat, la sfârșitul anilor 1980, mormântul familiei Vulcan a fost mutat în Cimitirul Municipal Rulikowski, unde se află și azi.

Muzeul Memorial „Iosif Vulcan” din Oradea

Muzeul se află pe strada Iosif Vulcan nr. 16, în centrul Oradiei, aproape de Crișul Repede, și aparține de Muzeul Țării Crișurilor. Potrivit muzeului, clădirea este casa în care au locuit Iosif și Aurelia Vulcan, cumpărată în 1896. Între 1897 și 1906 a funcționat aici și redacția revistei „Familia”. Prima expoziție s-a deschis în toamna lui 1964, iar în septembrie 1965, la centenarul revistei, a fost refăcută și îmbogățită.

Expoziția are patru încăperi. Prima prezintă viața și opera lui Vulcan. Celelalte trei au mobilierul soților Vulcan. Una dintre piese este un exemplar al numărului 6 din 1866 al „Familiei”, cel în care a debutat Eminescu. A cincea încăpere găzduiește expoziții temporare. Clădirea este monument istoric (cod BH-IV-m-B-01257).

Program, potrivit Muzeului Țării Crișurilor:

• luni: închis;
• marți–duminică, între 1 aprilie și 31 octombrie: 10:00–18:00;
• marți–duminică, între 1 noiembrie și 31 martie: 09:00–17:00;