Președintele interimar al Consiliului Național al Audiovizualului (CNA), Valentin Jucan, avertizează că România a ratat peste un an de consolidare instituțională după alegerile prezidențiale și că, fără legi noi și fără cooperare reală între autorități, alegerile din 2028 pot fi privite de pe acum ca alterate. Într-un interviu publicat la 24 august 2026, el descrie amenzile actuale ca pe un cost de operare pe care televiziunile îl absorb fără efect descurajator.
Citește în 60 de secunde
Nu ai timp de tot articolul? Generăm pentru tine un rezumat scurt în 3-4 propoziții, pe înțelesul oricui.
Funcție beta · 1 utilizare pe zi pentru fiecare cititor. Limita va crește curând.
Mesajul central nu e unul de alarmă abstractă, ci de bilanț al inacțiunii: pachetul de modificări legislative pe care îl aștepta după scrutinul de anul trecut nu a ajuns în Parlament, iar instituțiile care au gestionat atunci criza informațională nu și-au transformat experiența în instrumente permanente.
Amenda de 200.000 de lei, tratată ca abonament
Plafonul maxim pe care CNA îl poate aplica unei televiziuni pentru o campanie de dezinformare este de 200.000 de lei — echivalentul a aproximativ 40.000 de euro. Jucan spune că suma a ajuns să funcționeze ca un abonament: posturile o plătesc și își continuă linia editorială, fără ca sancțiunea să schimbe comportamentul.
A ajuns să funcționeze ca un abonament.
Comparația cu Franța, pe care o invocă tot el, arată diferența de calibru: acolo, o simplă scrisoare de atenționare declanșează o ședință a board-ului editorial, iar pragul următor de sancțiune urcă la 800.000 de euro. În România, spune președintele interimar, instituția „rupe niște chitanțe” — formulă prin care descrie caracterul formal, nu disuasiv, al regimului de amenzi.
El adaugă că o parte dintre televiziuni nu se limitează la emisia clasică: contribuie și la amplificarea dezinformării care circulă deja în mediul online, extinzând efectul dincolo de grila de programe.
Un an pierdut după alegeri, fără pachet legislativ
Din perspectiva lui Jucan, urgența imediată a României este războiul informațional. Abordarea actuală, spune el, nu mai poate continua: de la scrutinul prezidențial a trecut mai bine de un an, iar legile necesare întăririi instituțiilor nu au intrat pe circuitul parlamentar.
Respinge atât ideea unei singure legi „anti-dezinformare”, pe care o consideră utopică, cât și propunerile de închidere sau suspendare a platformelor online, pe care le califică drept ridicole. Chiar dacă platformele ar dispărea din peisajul românesc, argumentează el, vulnerabilitățile din societate ar rămâne, iar noile forme de manipulare ar găsi alte canale.
Ce cere, în schimb, este un pachet de modificări pe legi deja existente: legile securității naționale, Codul penal și Codul civil. Scopul declarat este dublu — să permită reacția rapidă a instituțiilor și, ulterior, tragerea lor la răspundere când nu livrează protecția așteptată de public.
Nu vom face față la alegerile din 2028 dacă instituțiile nu sunt întărite și nu înțeleg să comunice.
Cooperare pe hârtie, izolare între instituții
Jucan se declară șocat de lipsa de cooperare internă, pe fondul unui război hibrid pe care partenerii externi îl iau în serios. După alegerile de anul trecut, autoritatea federală de media din Germania a cerut CNA detalii despre modul de lucru românesc. Know-how-ul acumulat atunci, spune el, a rămas însă „înțepenit” — folosit punctual, nu transformat în practică permanentă între instituțiile statului.
Au existat discuții cu parlamentari izolați, recunoaște președintele interimar, dar lipsește consensul politic necesar unui pachet coerent. Fără acest consens, experiența de criză nu se traduce în mandate clare, resurse și obligații de rezultat.
Pe flancul estic, colegii din Polonia, țările baltice și Franța își ajustează instrumentele la amenințările proprii — de la presiune hibridă la alte tipuri de radicalizare. Modelul pe care îl apără Jucan nu e copierea unor autorități străine și nici crearea unui „Minister al Adevărului”, ci funcționalizarea instituțiilor deja acceptate de societate, cu oameni profesioniști și indicatori măsurabili.
Inteligența artificială și lecția comunicării de criză
Avertismentul pentru 2028 se leagă și de ritmul tehnologiei. Jucan invocă alegerile din Ungaria, unde inteligența artificială a fost folosită pentru a reinterpreta istoria și pentru clipuri electorale, și cere o proiecție realistă a ceea ce va putea face aceeași tehnologie până la următorul ciclu electoral major din România.
În paralel, cere o ruptură față de modelul de comunicare din pandemie. Statul, spune el, are nevoie de specialiști în comunicare de criză — nu de canale informale legate de partide sau de improvisări de imagine. Repetarea vechiului tipar, avertizează, ar lăsa instituțiile din nou în urmă în fața unui val coordonat de dezinformare.
El leagă această nepregătire de un climat social deja saturat de teme false recurente, de la zvonuri de tip „ambulanța neagră” până la narațiuni care circulă continuu în spațiul public. În lipsa unei reacții instituționale coerente, nivelul de zgomot devine, în lectura sa, un dat de la care se pornește campania din 2028, nu un incident de parcurs.
Despre apartenența europeană, Jucan formulează un condițional dur: fără organizarea de urgență a statului și fără instituții întărite, miza nu e doar un scrutin corect, ci capacitatea societății de a rămâne în logica democratică asumată la aderare. Formularea pune presiune pe Executiv și pe Parlament, dar nu înlocuiește calendarul legislativ care, de peste un an, nu a livrat pachetul anunțat ca necesar.
Ce rămâne nerezolvat
Interviul nu aduce un calendar concret de proiecte aflate pe masa comisiilor parlamentare și nici un angajament ferm din partea celorlalte instituții cu rol în alegeri. Rămân deschise întrebările esențiale: cine blochează modificările la legile de securitate și la coduri, ce resurse umane și tehnice ar primi CNA într-un scenariu de întărire reală și cum ar arăta, în practică, cooperarea obligatorie între autorități pe durata unui scrutin.
Până la răspunsuri, diagnosticul președintelui interimar rămâne unul de capacitate depășită: amenzi prea mici pentru a descuraja, legi neactualizate pentru a interveni și o rețea instituțională care impresionează partenerii externi mai mult decât reușește să se coordoneze în interior. Următorul test major este fixat, în propria sa evaluare, pe 2028 — cu avertismentul că startul a fost deja ratat.
Veronica Nistor
Veronica Nistor s-a născut la Oradea și a rămas legată de locurile de aici. A terminat Facultatea de Științe Economice a Universității din Oradea și a lucrat o vreme departe de presă, înainte să descopere că îi place mai mult să spună povești decât cifre. Este o voce nouă în redacția Bihor Info și își construiește experiența pe măsură ce scrie, fără studii de jurnalism în spate. O interesează poveștile locale care altfel ar trece neobservate și încearcă să le dea vizibilitate, cu accent pe corectitudine și pe verificarea informației. Scrie pe înțelesul tuturor și ascultă ce au de spus cititorii. Aștept sesizări și sugestii din tot județul.
