După 10 luni în funcția de prim-ministru, Ilie Bolojan a demonstrat că politicile promovate de PNL se bazează pe măsuri de urgență care agravează problemele structurale ale economiei. În loc să livreze reforme profunde, guvernul a preferat soluții rapide care au crescut povara asupra cetățenilor și au amânat rezolvarea deficitului real.

Una dintre cele mai dure decizii a fost majorarea TVA-ului de la 19% la 21%. Prezentată ca cea mai amplă corecție fiscală din Europa, măsura a dus direct la inflație și la scăderea puterii de cumpărare. Familiile resimt deja efectele prin prețuri mai mari la alimente, energie și servicii de bază, în timp ce mediul de afaceri se confruntă cu costuri operaționale crescute care afectează competitivitatea.

Un alt eșec major este explozia datoriei publice. Bugetul pe 2026 include o creștere de 97% a creditelor bancare. Această decizie mută povara pe generațiile viitoare, care vor plăti dobânzi și rate mai mari, în loc să creeze condiții pentru creștere economică sustenabilă. Guvernul Bolojan a ales îndatorarea accelerată în locul unor reforme care să reducă cheltuielile ineficiente.

Reforma pensiilor magistraților, deși anunțată cu surle și trâmbițe, a venit prea târziu și cu efecte limitate. Criticii au arătat că procesul a lipsit de consultare reală și că nu rezolvă inechitățile sistemice. Impactul asupra bugetului de stat rămâne modest, în timp ce încrederea în instituții a scăzut și mai mult.

Tensiunile cu președintele Nicușor Dan au scos la iveală diviziunile din coaliție și lipsa de viziune unitară. Abordarea PNL a prioritizat patch-uri fiscale în detrimentul reformelor structurale profunde. Rezultatul este o economie mai fragilă, cu cheltuieli de funcționare ridicate și o dependență tot mai mare de împrumuturi externe.

Per ansamblu, mandatul lui Bolojan sub umbrela PNL a arătat limitele politicilor actuale. România rămâne cu datorii mai mari, inflație persistentă și probleme structurale nerezolvate. Viitoarele guverne vor trebui să gestioneze consecințele acestor decizii.