Bolojan refuză gazul american scump: România nu are nevoie de importuri, va fi exportator net

Premierul interimar Ilie Bolojan a clarificat poziția României în contextul presiunilor internaționale privind achiziția de gaze naturale lichefiate (GNL) din Statele Unite. Într-o intervenție televizată miercuri seară, la 30 septembrie 2026, acesta a subliniat că, deși Bucureștiul susține dezvoltarea Coridorului Vertical ca infrastructură strategică regională, nu există nicio rațiune economică pentru a cumpăra gaz american scump, în condițiile în care țara noastră se pregătește să devină un exportator major în regiune.

Declarațiile vin pe fondul unui scandal diplomatic declanșat de relatările din presa internațională privind afirmațiile ambasadoarei SUA în Grecia, Kimberly Guilfoyle, care ar fi sugerat posibilitatea schimbării unor guverne, invocând situația politică de la București. Bolojan a evitat comentariile politice directe, insistând pe argumente tehnice: România își acoperă deja peste 80% din necesarul de consum din surse interne, iar perspectiva exploatării din Marea Neagră schimbă radical datele problemei.

Neptun Deep transformă România în exportator din 2027

Argumentul central al premierului interimar se bazează pe calendarul proiectului Neptun Deep. Potrivit datelor oficiale, exploatarea gazelor din Marea Neagră va începe în anul 2027, moment în care producția națională este estimată să ajungă la 18-20 miliarde metri cubi pe an, dublând practic volumul actual. Această evoluție va transforma România în cel mai mare producător de gaze din Uniunea Europeană.

“

„România nu are nevoie de gaz. România va fi un exportator de gaz. N-aveam cum să susțin achiziția de gaz, pentru că, în afară de faptul că trebuie să ai nevoie de gaz, mai e o problemă legată de prețurile la care cumperi”, a declarat Ilie Bolojan, precizând că această poziție a fost comunicată oficial partenerilor americani.

Presiunile fostului ministru PSD și rezistența Romgaz

Disputa privind gazul american nu este nouă. Documente apărute în spațiul public indică faptul că, la începutul anului 2026, fostul ministru al Energiei, Bogdan Ivan (PSD), a făcut demersuri intense pentru semnarea unui acord interguvernamental cu SUA pentru GNL. Acesta ar fi solicitat mandate de negociere implicând inclusiv serviciile de informații, invocând necesitatea evitării unui blocaj diplomatic cu partenerul strategic.

Totuși, analizele economice realizate de Romgaz au arătat că achiziția de gaz lichefiat prin intermediari ar fi generat pierderi masive, estimate între 50 și 300 milioane euro anual. În ciuda presiunilor, inclusiv a unui control trimis de minister la Romgaz sub pretextul verificării centralei de la Iernut, conducerea companiei de stat a menținut rezervele privind oportunitatea economică a contractului.

Coridorul Vertical: Tranzit pentru vecini, nu consum propriu

Bolojan a făcut o distincție clară între infrastructură și marfă. România este interesată de Coridorul Vertical deoarece acesta permite transportul gazelor dinspre Grecia către Ungaria, Slovacia, Republica Moldova și Ucraina. Pentru județul Bihor și vestul țării, acest lucru înseamnă consolidarea rolului de nod de tranzit energetic, în special prin magistrala BRUA.

• România susține investițiile în interconectări pentru a oferi rute alternative Europei Centrale.
• Tarifele de tranzit trebuie să rămână competitive pentru a atrage volumele de gaz către vecini.
• Securitatea energetică regională este prioritară, dar nu pe cheltuiala consumatorului român.

Această abordare pragmatică amintește de deciziile luate de Bolojan la nivel local, în Oradea, unde s-a opus în trecut explorărilor de gaze de șist pentru a proteja resursele de apă geotermală. Premierul interimar pare să aplice același model de „decizie rațională de piață” și la nivel național, refuzând proiecte care, deși promovate politic, nu stau în picioare din punct de vedere financiar, așa cum a fost și cazul reactoarelor modulare de la Doicești.

În perioada următoare, atenția se va îndrepta către finalizarea investițiilor în infrastructura de transport, astfel încât România să poată încasa tarife de tranzit de la statele vecine care, spre deosebire de noi, rămân dependente de importuri după expirarea acordurilor de tranzit pentru gazul rusesc.