Fermierii din județul Dolj și din zonele agricole ale Olteniei se confruntă în vara lui 2026 cu o criză dublă: seceta le-a uscat culturile, iar coborârea Dunării la cote foarte joase le taie atât apa pentru irigații, cât și calea ieftină de a-și vinde marfa. Investițiile făcute în pivoți și instalații de udat riscă să se transforme în pierderi greu de acoperit.
Citește în 60 de secunde
Nu ai timp de tot articolul? Generăm pentru tine un rezumat scurt în 3-4 propoziții, pe înțelesul oricui.
Funcție beta · 1 utilizare pe zi pentru fiecare cititor. Limita va crește curând.
În comuna Călărași și în alte localități din județ, ploaia a lipsit de aproape două luni. Fără apă pe canale, planurile de irigare din fluviu s-au prăbușit, iar pe câmpuri apar deja culturi declarate compromise în totalitate.
Investiții în irigații blocate de nivelul Dunării
Mulți agricultori din Dolj au mizat în acest an pe sisteme de irigat alimentate din Dunăre. Proiecțiile de recoltă arătau bine atâta timp cât fluviul putea alimenta canalele. Scăderea rapidă a nivelului apei a lăsat însă instalațiile fără sursă utilă, iar culturile au rămas expuse caniculei.
Cultură calamitată 100%. Nu se mai poate face nimic în momentul ăsta, chiar dacă Dumnezeu ne-ar ajuta cu niște ploi — a declarat Aurel Nedelcu, fermier din Dolj.
Gabriel Vlad, un alt fermier din zonă, estimează paguba la circa 80%. Spune că se aștepta la un an agricol bun, condiționat însă de existența apei pe canalele de irigații — condiție care nu s-a mai îndeplinit.
Costinela Birtu, referent la Camera Agricolă Valea Stanciului, descrie un val de achiziții de pivoți și instalații de irigat, însoțite de muncă și cheltuieli mari. În lipsa apei, avertizează ea, continuarea pe același trend poate împinge exploatațiile spre faliment.
Pepenii din Oltenia, abandonați pe câmp
Producătorii de lubenițe din Oltenia resimt la fel de dur efectele temperaturilor ridicate și ale lipsei de precipitații. Pepenii care altădată aduceau venituri solide rămân nerecoltați, iar o parte din producție e lăsată pradă păsărilor pe tarla.
Lucian Urucu, fermier, relatează că a cules doar în jur de 15 tone de pe o suprafață de circa 50 de ari, restul urmând să fie tocat și încorporat în sol. Consumul de bani pentru înființarea și îngrijirea culturii nu s-a mai întors prin vânzare.
Peste 80% din bostan a fost abandonat, lubenițe de peste 10-12-20 kilograme. Ar fi trebuit să dea 12 milioane numai la recoltat și nu ar fi scos banii pentru a-și plăti oamenii... Nu mai punem la socoteală înființarea culturii și întreținerea ei pe toată această perioadă, plus paza — a spus Sorin Sandu, primarul comunei Călărași. (n. red.: „12 milioane” înseamnă 1.200 lei în moneda actuală)
Barjele stau, iar transportul alternativ costă dublu
Problemele nu se opresc la câmp. Silozurile sunt pline sau așteaptă marfă care nu mai poate fi mutată ieftin: navigația pe Dunăre e îngreunată de cotele foarte joase, iar barjele circulă greu sau deloc pe tronsoanele afectate.
Ionel Gângioveanu, fermier, atrage atenția că diferența de cost între transportul pe barjă și variantele feroviară sau rutieră poate ajunge la dublu, pe fondul prețurilor ridicate la combustibil. Pentru exploatațiile deja lovite de pierderi de recoltă, scumpirea logisticii reduce și mai mult șansele de a-și recupera banii.
Zona cunoscută local drept „Sahara Olteniei”, odinioară intens cultivată, rămâne fără precipitații de aproape două luni. Fără apă pe canale și fără un coridor fluvial funcțional, fermierii din sud nu au, pe termen scurt, instrumente clare de salvare a campaniei agricole din 2026.
Ce urmează pentru exploatațiile afectate
În lipsa unor ploi consistente și a revenirii cotelor Dunării, culturile deja calamitate nu mai pot fi recuperate în acest ciclu. Rămân pe masă evaluarea pagubelor, eventualele demersuri pentru despăgubiri și decizia fiecărui fermier dacă mai suportă costurile de întreținere sau închide sezonul pe pierdere. Transportul marfii, dacă se face, se va baza pe rute terestre mai scumpe până la o eventuală redresare a navigației pe fluviu.
Laura Țăran
Laura Țăran s-a născut și a crescut în Oradea, orașul despre care scrie astăzi cu drag. A absolvit Facultatea de Litere a Universității din Oradea, specializarea română–engleză, și mult timp a crezut că drumul ei e undeva prin edituri sau la catedră. Pasiunea pentru scris și curiozitatea față de ce se întâmplă în jurul ei au adus-o, până la urmă, în presa locală. Nu are studii de jurnalism — învață meseria pe teren, articol cu articol — dar compensează prin grijă pentru cuvânt și pentru informația verificată. Scrie despre oameni și evenimente simplu și clar, fără înflorituri. Poate fi contactată pentru sesizări sau sugestii de subiecte.
