Emanuil Gojdu, orădeanul care și-a lăsat averea pentru educație

Emanuil Gojdu (1802–1870) s-a născut la Oradea, a devenit unul dintre cei mai cunoscuți avocați din Pesta și, prin testament, și-a lăsat aproape toată averea pentru educația tinerilor români ortodocși din Ungaria și Transilvania. Fundația care îi poartă numele a dat, între 1871 și 1918, mii de burse. Printre bursieri au fost Victor Babeș, Traian Vuia și Octavian Goga. La Oradea, numele lui îl poartă azi un colegiu național. Mai jos găsești povestea lui, ce scria în testament și ce s-a întâmplat cu averea.

Originea și anii de la Oradea

Emanuil Gojdu s-a născut la Oradea, în februarie 1802. Wikipedia și Mitropolia Ardealului dau data de 9 februarie (21 februarie pe stil nou). Familia tatălui, Atanasie, era de origine aromână. Potrivit Fundației Gojdu, strămoșii lui proveneau din orașul Moscopole (azi în sudul Albaniei), trecuseră prin Polonia și se așezaseră în Ungaria, mai întâi la Miskolc. O ramură a familiei a ajuns în Bihor. Mama sa, Ana, provenea din familia Poynar (Poinar) din Craidorolț.

La Oradea a învățat la școala ortodoxă română și la gimnaziul premonstratens, liceul care este azi Colegiul Național „Mihai Eminescu”. A urmat apoi gimnaziul din Eger și a studiat dreptul la academiile din Oradea (1820–1821) și Pojon, azi Bratislava (1821–1822).

Casa în care s-a născut se află lângă Biserica cu Lună, în centrul Oradiei. Părinții lui sunt înmormântați la Oradea. Mitropolia Ardealului notează că Fundația Gojdu le-a ridicat o cruce de marmură în Cimitirul Rulikowski.

Avocatul din Pesta

După diploma de avocat, obținută în 1824 la Pesta, Gojdu a lucrat trei ani în biroul avocatului și poetului sârb Mihail Vitković. Acolo i-a cunoscut pe scriitori maghiari ai epocii și a publicat el însuși poezii în maghiară, în 1826. Și-a deschis apoi propriul birou și a devenit, potrivit Fundației Gojdu, unul dintre cei mai cunoscuți avocați din capitala Ungariei. A fost printre primii care au folosit maghiara în locul latinei în procesele din Buda și Pesta.

A investit în imobile și în afaceri. În 1832 a cumpărat o casă pe strada Király din Pesta. Pe terenul ei aveau să fie construite mai târziu clădirile cunoscute azi drept Gozsdu udvar („Curtea Gojdu”). A deținut și mori cu aburi.

În casa lui din Pesta se întâlneau des studenții și politicienii români. A susținut publicații românești și, în 1861, a donat 2.000 de florini pentru înființarea liceului românesc din Lugoj. Fundația Gojdu îl numără și printre fondatorii ASTRA, asociația culturală a românilor din Transilvania, înființată în 1861.

Politicianul

În mai 1848, Gojdu a redactat, cu alți fruntași români din Arad, Bihor, Torontal și Caraș, „Petiția neamului românesc din Ungaria și Banat”. Documentul cerea școli în limba română, autonomie bisericească și participare la viața publică. Mitropolia Ardealului observă că politica lui de atunci a fost una moderată, mai apropiată de revoluția maghiară decât de cea a românilor din Transilvania.

În 1861 a fost numit comite suprem (prefect) al comitatului Caraș, cu reședința la Lugoj, și membru al Camerei Magnaților, camera superioară a Parlamentului Ungariei. Din 1865 a fost deputat de Tinca, în Bihor. A făcut parte din comisia care pregătea legea naționalităților, unde a avut o poziție conciliantă. În 1869 a fost numit judecător la Curtea Supremă a Ungariei.

Una dintre frazele lui, citată de presa vremii, a rămas celebră: „Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud dumnezeirea, căci m-a făcut român; iubirea ce am către Națiunea mea mă îmboldește a stărui în fapta, ca încă și după moarte să erump de sub gliile mormântului, spre a putea fi pururea în sânul Națiunii.”

Testamentul din 4 noiembrie 1869

Gojdu și-a făcut testamentul la Pesta, pe 4 noiembrie 1869, cu trei luni înainte de moarte. Și-a lăsat averea, cu excepția unor legate pentru rude, soție și biserică, „acelei părți a națiunii române din Ungaria și Transilvania care se ține de religia răsăriteană ortodoxă”. Averea urma să formeze o fundație perpetuă, numită „Fundațiunea lui Gojdu”.

Din venituri urmau să se dea burse tinerilor români ortodocși „distinși prin purtare bună și prin talente, ai căror părinți nu sunt în stare cu averea lor proprie să ducă la îndeplinire creșterea și cultivarea copiilor lor”.

Testamentul a împărțit viitorul fundației în patru perioade de câte 50 de ani:

• 1871–1921: două treimi din venit se capitalizau, iar o treime se dădea ca burse;
• 1921–1971: trei cincimi se capitalizau, iar două cincimi mergeau la burse;
• 1971–2021: jumătate se capitaliza, iar jumătate mergea la burse și la ajutoare pentru preoți și învățători săraci;
• 2021–2071: o zecime forma un fond de rezervă, iar restul se folosea pentru scopurile comunității ortodoxe române.

Fundația era condusă de o „reprezentanță” formată din mitropolitul ortodox al Transilvaniei, episcopii ortodocși români și membri laici, inclusiv un reprezentant al familiei Poynar. Testamentul cerea ca bursele să se dea prin concurs, anunțat în presă, și ca textul lui să fie citit în fiecare an, pe 9 februarie, ziua nașterii sale, în bisericile parohiale ortodoxe.

Gojdu a murit la Pesta, pe 3 februarie 1870, și a fost înmormântat în cimitirul Kerepesi din Budapesta.

Ce a făcut fundația: mii de burse

Prima reprezentanță a fundației a fost aleasă în aprilie 1870, sub conducerea mitropolitului Andrei Șaguna, prieten apropiat al lui Gojdu. Primele burse s-au dat în 1871: doar patru. Numărul lor a crescut apoi la 116 în 1884, 135 în 1900, 233 în 1911 și 306 în 1917.

Potrivit Fundației Gojdu, între 1871 și 1918 s-au acordat în total 4.455 de burse pentru studenți și elevi și 928 de ajutoare ocazionale, de exemplu pentru examenele de absolvire sau de doctorat. Mitropolia Ardealului vorbește, în schimb, de „peste 5.500 de burse”. Bursierii au studiat la Viena, Pesta, Graz, Berlin, Zürich, Leipzig și în alte centre universitare.

Printre bursierii fundației se numără medicul Victor Babeș, inventatorul Traian Vuia, poetul Octavian Goga, istoricii Ioan Lupaș și Silviu Dragomir, politicianul Petru Groza, scriitorul Valeriu Braniște, compozitorul Zeno Vancea și teologul Dumitru Stăniloae.

Averea a crescut prin administrare atentă. Între 1903 și 1905, pe terenurile din strada Király și strada Dob, fundația a construit, după planurile arhitectului Győző Czigler, șapte clădiri legate printr-un pasaj cu curți interioare: actualul Gozsdu udvar din cartierul al VII-lea al Budapestei. În 1888, fundația cumpărase și proprietăți la Oradea, de la familia Poynar.

Ce s-a întâmplat cu averea

După 1918, aproape toată averea fundației a rămas în Ungaria, iar conducerea s-a mutat la Sibiu. Tratatul de la Trianon obliga Ungaria să restituie fundațiile titularilor lor. România și Ungaria au negociat ani la rând. În 27 octombrie 1937 au semnat un acord de restituire, ratificat de România în 1938 și de Ungaria în iunie 1940. Acordul nu a mai fost aplicat, din cauza Dictatului de la Viena și a războiului.

În 1952, statul comunist maghiar a naționalizat clădirile și bunurile fundației, iar activitatea ei a încetat. În 1996, ierarhii ortodocși din Mitropolia Ardealului și Mitropolia Banatului au reînființat Fundația Gojdu, cu sediul la Sibiu.

În 2005, guvernele României și Ungariei au semnat un acord pentru o fundație publică româno-ungară „Gojdu”. Criticii acordului au susținut că România ar fi cedat astfel, practic, patrimoniul fundației. Academia Română a publicat în 2006 un comunicat despre Fundația Gojdu și testamentul ei. Parlamentul a respins în 2008 ordonanța de urgență prin care se ratifica acordul. Patrimoniul din Budapesta nu a fost restituit.

Gojdu la Oradea azi

Colegiul Național „Emanuil Gojdu” din Oradea a fost înființat în 1919, ca unul dintre primele licee românești de stat din oraș. Actul de înființare datează din 15 iunie 1919, iar anul școlar a fost inaugurat solemn pe 5 octombrie 1919. Clădirea liceului a fost reabilitată recent. Am scris despre finalizarea lucrărilor și, înainte, despre șantierul și costurile lui.

În centrul orașului, lângă Biserica cu Lună, se află casa natală a lui Gojdu și o statuie a lui. Mai multe orașe din vestul țării au străzi care îi poartă numele, între ele Oradea, Salonta și Tinca.

Întrebări scurte

Cui și-a lăsat Gojdu averea? Românilor ortodocși din Ungaria și Transilvania, printr-o fundație care dădea burse tinerilor talentați și fără posibilități.

Câte burse a dat Fundația Gojdu? Între 1871 și 1918, 4.455 de burse și 928 de ajutoare, potrivit Fundației Gojdu.

Unde e înmormântat Emanuil Gojdu? În cimitirul Kerepesi din Budapesta.

Ce e Gozsdu udvar? Un complex de clădiri cu pasaj din centrul Budapestei, construit de fundație între 1903 și 1905, pe terenul fost al lui Gojdu.

A recuperat România averea lui Gojdu? Nu. Bunurile au fost naționalizate în 1952, iar acordul din 1937 nu a fost aplicat. Acordul din 2005 a fost respins de Parlamentul României în 2008.

Surse

• Fundația Gojdu (Sibiu) – despre Emanuil Gojdu și istoria fundației
• Academia Română – Comunicat privind Fundația Emanuil Gojdu (27.02.2006)
• Mitropolia Ardealului – Mari filantropi români: Emanoil Gojdu
• Colegiul Național „Emanuil Gojdu” Oradea – Scurt istoric
• Wikipedia – Emanoil Gojdu
• Wikipedia – Fundația Gojdu
• Wikipedia (HU) – Gozsdu Manó